ICCJ. Decizia nr. 3727/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3727/2008
Dosar nr. 4661/95/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 29, pronunţată la data de 4 aprilie 2007, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Gorj, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A.P. Târgu Jiu împotriva pârâtei Autoritatea Pentru Privatizare Şi Administraţia Patricipaţiilor Statului (A.V.A.S.), pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 4.059,6004 lei, reprezentând actualizarea sumei din titlul executoriu pe perioada 1 martie 2004 – 23 iunie 2004 şi suma de 4.581,66 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta a fost obligată, prin sentinţa Tribunalului Gorj nr. 641 din 22 decembrie 2000 – definitivă prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 33 din 26 ianuarie 2004 şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3637/2005 – la plata sumei de 2.029.800.181 lei, că menţionata sentinţă putea fi pusă în executare începând cu data de 26 ianuarie 2004, când s-a pronunţat Decizia instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 7209 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la acea dată şi că, din expertiza efectuată în cauză, rezultă suma datorată de pârâtă reprezentând actualizarea sumei din titlu executoriu, achitată la data de 23 iunie 2004.
Secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 220, pronunţată la data de 10 octombrie 2007 a admis apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei tribunalului, pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre rejudecare, pronunţând la data de 28 februarie 2008, Decizia nr. 53, prin care a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 18.264,77 ron, reprezentând actualizarea creanţei de 198.530,2160 ron, pe perioada 16 iunie 2003 – 23 iunie 2004 – astfel cum a fost menţionată prin încheierea pronunţată la data de 29 februarie 2008, în soluţionarea erorii materiale sesizate, din oficiu, cu privire la cuantumul acesteia – şi suma de 7.020 ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 220, instanţa de apel, făcând aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut că sentinţa apelată este nulă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde niciunul din elementele enumerate ca obligatorii în cuprinsul art. 261 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., referindu-se la alte părţi, reprezentate de alte persoane şi la susţinerile prezentate de acestea, iar, în ce priveşte Decizia nr. 53, pronunţată în rejudecarea fondului, a reţinut că obligaţia stabilită prin titlu executoriu – sentinţa Tribunalului Gorj nr. 641/2000 – având ca izvor contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 3 iulie 1995, a fost executată cu întârziere, situaţie în care reclamanta, în calitate de creditor al acestei obligaţii, are dreptul la dezdăunare, potrivit art. 1073 C. civ., în condiţiile deprecierii monedei naţionale, urmare a căreia s-a produs acesteia un prejudiciu, ce constă în devalorizarea creanţei pe perioada cuprinsă între data naşterii dreptului la despăgubire, considerând că existenţa posibilităţii solicitării actualizării valorii obligaţiei stabilite în bani, conform 3712 C. proc. civ., în cadrul executării silite, nu împiedică o astfel de solicitare pe calea dreptului comun şi a apreciat că pentru perioada octombrie 2000 – mai 2003 a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, în lipsa vreuneia din cauzele, specificate în art. 13 – art. 16 din Decretul nr. 167/1958, ca suspendând sau întrerupând cursul acesteia.
Împotriva deciziei nr. 53, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Craiova la data de 28 februarie 2008 a formulat recurs atât reclamanta Asociaţia A.P. Târgu Jiu cât şi pârâta A.V.A.S.
Recurenta reclamantă a invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei ce constituie reactualizarea creanţei în litigiu pe perioada octombrie 2000 – 23 iunie 2004 şi în continuare până la data de 23 iunie 2006, cu motivarea, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat eronat că, pentru perioada octombrie 2000 – mai 2003, nu mai poate fi acordată valoarea actualizată a obligaţiei stabilite în bani deoarece a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, întrucât, în speţă, dreptul său la acţiune s-a născut la data de 5 aprilie 1999, când a pierdut, în totalitate, dreptul de proprietate, urmare a evicţiunii, iar cursul prescripţiei a fost întrerupt, conform art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prin promovarea, la data de 11 octombrie 2000, a acţiunii de obligare a pârâtei vânzătoare la plata despăgubirilor în cuantum de 198.530,2160 lei, pe care le-a obţinut prin sentinţa Tribunalului Gorj nr. 641 din 22 decembrie 2000, aşa încât, până la data de 26 ianuarie 2004, când această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă, nu putea formula o cerere privind reactualizarea creanţei, iar, prin introducerea la 16 iunie 2006 a cererii dedusă prezentei judecăţi, a fost întrerupt cursul noii prescripţii, ce a început să curgă la data de 26 ianuarie 2004.
Recurenta pârâtă a invocat art. 304 pct. 9 ca motiv al cererii sale de recurs, solicitând modificarea, în parte, a deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată, arătând în motivarea recursului, în esenţă, că menţionata hotărâre de actualizare a debitului este nelegală, faţă de prevederile art. 3712 C. proc. civ., care permit posibilitatea actualizării sumei prin intermediul agentului de executare şi că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii prin dispunerea efectuării unei expertize de care nu a avut cunoştinţă, neasigurând părţilor un tratament egal în ceea ce priveşte administrarea probatoriului, această din urmă critică putând fi circumscrisă, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii se constată că, în mod corect, instanţa de apel a stabilit că, în speţă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere a cursului prescripţiei din cele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 pentru perioada octombrie 2000 – mai 2003 – cuprinsă în calculul pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 16 iunie 2006 – făcând o corectă aplicare a prevederilor menţionatului act normativ inclusiv a celor ale art. 7 alin. (1), în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie cu privire la acestea, aşa încât nu se poate reţine aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursului reclamantei, iar motivul invocat prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat spre a putea fi analizat.
În ce priveşte recursul pârâtei este de observat că aceasta a argumentat nelegalitatea deciziei pe existenţa art. 3712 C. proc. civ., necontestată de instanţa de apel ca posibilitate de solicitare a actualizării valorii obligaţiei stabilite în bani, care a apreciat, cu justeţe, că, în exerciţiul dreptului său de dispoziţie, reclamanta poate utiliza, în acest scop, şi calea dreptului comun, aleasă prin cererea de chemare în judecată, situaţie ce nu justifică invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar criticile ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiului înfăptuirii justiţiei în mod egal pentru toate părţile, nu pot fi primite, dat fiind că din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă că pârâta ar fi fost împiedicată să-şi exercite vreun drept procesual, inclusiv cel de a propune şi administra probe, iar, instanţa de apel, considerând necesară efectuarea unei expertize contabile în cauză, a pus în discuţie necesitatea efectuării acestei expertize, astfel cum rezultă din încheierea pronunţată la data de 21 noiembrie 2007, reprezentantul prezent al reclamantei punând concluzii în acest sens, iar absenţa reprezentantului pârâtei la acea dată ca şi la următoarele termene ce au fost stabilite, nu poate fi imputată instanţei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta Asociaţia A.P. Târgu Jiu şi de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 53 din 28 februarie 2008, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3728/2008. Comercial → |
|---|
