ICCJ. Decizia nr. 3734/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3734/2008
Dosar nr. 339/44/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Tg. Bujor prin sentinţa civilă nr. 344 din 22 iunie 2005 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA cu sediul social în judeţul Galaţi împotriva pârâtei SC A. SA cu sediul în comuna Suceveni judeţul Galaţi, în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile mobile lăsate în depozit la data de 15 martie 2004, menţionate în anexa la contractul de garanţie din 12 februarie 2003.
De asemenea a mai fost obligată pârâta, în baza dispoziţiilor art. 1075 C. civ. la plata sumei de câte 1.000.000 lei rol, cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la executarea efectivă, în natură, a obligaţiei de restituire a bunurilor mobile din anexa la contractul din 12 februarie 2003 şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă, ca nefondată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamanta SC C. SA Galaţi, a făcut dovada cu contractul de garanţiei din 12 februarie 2003 pentru bunurile mobile din anexa la contract, iar prin procesul verbal din 15 martie 2004, că bunurile mobile au fost predate de către pârâta-debitoare şi adjudecate de către reclamantă în contul creanţei, la valoarea lor de inventar, bunuri ce au rămas în custodia pârâtei până la ridicarea lor de către reclamantă şi că, faţă de probele administrate în cauză, acţiunea reclamantei a fost dovedită.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia comercială nr. 38 din 17 ianuarie 2006 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de SC A. SA Suceveni împotriva sentinţei nr. 344 din 22 iunie 2005 a Judecătoriei Tg. Bujor.
Ulterior, prin Decizia comercială nr. 142 din 16 martie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă contestaţia în anulare a deciziei civile nr. 38 din 17 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi stabilit termen pentru soluţionarea recursului pârâtei SC A. SA Suceveni împotriva sentinţei civile nr. 344 din 22 iunie 2005 a Judecătoriei Tg. Bujor, pentru data de 19 aprilie 2006.
Prin Decizia civilă nr. 271 din 16 mai 2006 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni împotriva sentinţei civile nr. 344 din 22 iunie 2005 pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr. 310/2005, pe care a casat-o şi a constatat că Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, este competentă a soluţiona cauza ca instanţă de fond, deoarece obiectul acţiunii îl reprezintă obligaţia de a face, respectiv o acţiune comercială cu obiect neevaluabil în bani.
Prin sentinţa comercială nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondate acţiunea reclamantei SC C. SA Galaţi şi cererea reconvenţională a pârâtei SC A. SA Suceveni.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că atât contractul de garanţie încheiat între părţi cât şi procesul verbal de preluare a bunurilor gajate de către reclamantă încalcă prevederile art. 1689 alin. (2) C. civ., potrivit cărora este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să preia bunurile drept plată în schimbul datoriei, la preţul de inventar fără o estimare făcută de experţi sau prin vânzare la licitaţie a acestora.
Reclamanta trebuia să facă dovada a existenţei debitului, iar apoi să ceară încuviinţarea efectuării unei expertize pentru evaluarea bunurilor gajate, lucru pe care nu l-a efectuat.
Cererea reconvenţională a fost respinsă deoarece pârâta nu a făcut dovada faptului că consimţământul acesteia a fost afectat de viciul erorii şi nu a indicat felul erorii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 32/A din 13 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SA Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Galaţi, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea în obligaţia de a face formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile mobile lăsate în depozit la data de 13 martie 2004, conform anexei la contractul de garanţie din 12 februarie 2003, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 800 lei (ron) pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la îndeplinirea obligaţiei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii şi a mai fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 4,75 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
În esenţă, s-a reţinut că reclamanta este îndreptăţită a primi bunurile în litigiu, iar din probe a rezultat şi titlul cu care respectivele bunuri revin reclamantei, pârâta necontestând valabilitatea contractului de garanţie afectat contractului comercial perfectat între părţi.
Chiar instanţa de fond a reţinut valabilitatea procesului verbal de executare din 15 martie 2004, act care prin însuşirea de către ambele părţi a căpătat forţa obligatorie a unei convenţii, reclamând din partea debitoarei SC A. SA Suceveni păstrarea bunurilor menţionate în anexa de la contractul de garanţie din 12 februarie 2003 până la ridicarea lor de către noul proprietar.
Împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a promovat recurs pârâta SC A. SA Suceveni, care în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând modificarea ei în totalitate, cu consecinţa ca pe fond să fie respinsă acţiunea reclamantei SC C. SA Galaţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că reclamanta SC C. SA nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, nu a precizat vreodată cuantumul datoriilor, s-a autorizat de una singură să preia toate bunurile din gaj drept plată în schimbul unei datorii ipotetice la un preţ de inventar, fără o estimare făcută de experţi sau licitaţie, prin încălcarea dispoziţiilor art. 1689 C. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de societatea pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Între părţi a fost încheiat contractul de garanţie din 12 februarie 2003, prin care SC A. SA Suceveni, în calitatea de debitoare s-a obligat să constituie în favoarea SC C. SA Galaţi, în calitatea de creditoare, un drept de gaj, în vederea garantării obligaţiilor asumate conform contractului comercial din 12 februarie 2003. Prin libera manifestare de voinţă, la pct. 10 al contractului de garanţie a fost stipulat că, în caz de neplată a sumelor datorate de debitoare, SC C. SA Galaţi va trece la valorificarea gajului prin vânzare directă către terţi, fără licitaţie publică a bunurilor gajate, părţile căzând de acord ca creditoarea să-şi poată satisface creanţa şi prin însuşirea bunurilor afectate garanţiei fără a se mai proceda la vânzarea acestora prin adjudecare a lor, în contul creanţei.
S-a făcut dovada că acest contract de garanţie a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
Relevant, în contextul descris anterior, este şi procesul verbal din 15 martie 2004 încheiat între aceleaşi părţi, prin reprezentanţii lor legali, care constată, că urmare a neîndeplinirii de către SC A. SA Suceveni a obligaţiilor asumate prin contractul comercial din 12 februarie 2003, garantate cu contractul din 12 februarie 2003 înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, s-a trecut la executarea garanţiei reale mobiliare, conform Titlului VI din Legea nr. 99/1999, procedându-se la luarea în posesie de către SC C. SA Galaţi, în mod paşnic, a bunurilor în litigiu. De comun acord, cu această ocazie, s-a mai precizat că bunurile mobile sunt predate de către debitoare şi adjudecate de SC C. SA Galaţi în contul creanţei, la valoarea de inventar, reevaluată, precizată în anexa la contract, fără a se mai proceda la vânzarea acestora, în condiţiile art. 10 din contractul de garanţie, astfel debitul diminuându-se corespunzător.
Acţiunea reclamantei având ca obiect obligaţia de a face, respectiv restituirea bunurilor de către pârâtă, apare pe deplin justificată, prin aceea că bunurile identificate în contractul de garanţie au rămas în custodia SC A. SA Suceveni, acesteia din urmă revenindu-i obligaţia de înapoiere a bunurilor mobile, fără nici o altă condiţionare.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galaţi împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, în speţă nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galaţi, împotriva deciziei nr. 32A din 3 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3738/2008. Comercial → |
|---|
