ICCJ. Decizia nr. 3740/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3740/2008
Dosar nr. 601/1259/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Argeş prin sentinţa comercială nr. 1212/C din 18 decembrie 2007 a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SA Piteşti prin lichidator SC A.E. SRL cu sediul în Piteşti judeţul Argeş împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 98.500,00 Ron reprezentând contravaloarea activului Moară R., compus din construcţii şi teren intravilan în suprafaţă de 521,84 mp, situat în oraşul Mioveni, judeţul Argeş.
De asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 13.932 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei faţă de dispoziţiile art. 3228 din Legea nr. 99/1999, care stipulează că „termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, ori se valorifică un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la naşterea dreptului".
A fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale având în vedere că potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanţe, iar excepţia nici nu a fost invocată în faţa instanţei de fond.
Analizându-se şi excepţia prescripţiei invocată de pârâtă, prin prisma dispoziţiilor art. 3228 din Legea nr. 99/1999, se reţine că este neîntemeiată, deoarece termenul de trei luni priveşte numai acţiunile ce cad în competenţa curţilor de apel, ca instanţe de drept comun, conform art. 32/31 alin. (1) şi sunt supuse unor reguli derogatorii speciale.
Or, în cauza dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare a revenit tribunalului ca instanţă de fond şi, în consecinţă, îi sunt aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce priveşte termenul de prescripţie, anume termenul de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1960.
Instanţa a admis probele solicitate de reclamantă, respectiv înscrisuri şi expertiza contabilă.
Societatea reclamantă a fost privatizată în condiţiile OUG nr. 88/1997, iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost admisă acţiunea reclamantei C.M. şi s-a dispus restituirea în întregime a morii şi a terenului aferent acesteia în suprafaţă de 522 mp situat în comuna Racoviţa, judeţul Argeş.
S-a reţinut incidenţa art. 32/4 din Legea nr. 99/1999 de modificare a OUG nr. 88/1997, text potrivit căruia instituţiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Aceste instituţii publice implicate vor plăti societăţilor comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societăţile comerciale către foştii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergenţă prin justiţie.
Instanţa a apreciat că pârâta are calitate de instituţie publică, instituţie ce trebuie să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea morii şi a terenului aferent restituite foştilor proprietari, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal prin casarea celor două hotărâri pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei în rejudecare secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, iar în subsidiar prin modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, admiterii excepţiei invocate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs au fost reiterate criticile iniţiale, prin aceea că nu au fost avute în vedere dispoziţiile imperative ale art. 5 teza I C. proc. civ. şi anume că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Locul executării contractului de privatizare este sediul vânzătorului, deoarece plăţile contractuale au fost făcute în contul deschis la Trezoreria sectorului 1 Bucureşti. Astfel competenţa de soluţionare a cauzei revine numai Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
De asemenea au mai fost încălcate dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind termenul de prescripţie de 1 lună, cât şi dispoziţiile art. 32 alin. (28) din OUG nr. 88/1997 privind termenul special de prescripţie de 3 luni, conform cărora acţiunea trebuia respinsă ca prescrisă.
A mai fost făcută o gravă confuzie între obligaţia de despăgubire prevăzută în legea specială (OUG nr. 88/1997 astfel cum a fost modificată şi completată de Titlul I al Legii nr. 99/1999) şi dispoziţiile dreptului comun privitoare la evicţiune (art. 1337 şi urm. C. civ.). Reiese că SC P. SA Piteşti nu are calitate procesuală activă raportat la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni menţionat anterior, societatea privatizată având calitatea de terţ, nu de parte contractantă, condiţii în care A.V.A.S. nu poate răspunde pentru evicţiune potrivit dreptului comun.
În final s-a mai adus şi critica că prejudiciul suferit de SC P. SA, urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acelor bunuri înregistrate în registrele contabile la data când s-a făcut privatizarea şi nu la valoarea de piaţă.
În baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ. A.V.A.S. a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătoreşti atacate.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei A.V.A.S. pentru următoarele considerente:
Atât excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş cât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, ca succesor legal al A.P.A.P.S., prin întâmpinarea depusă la 14 mai 2007, cât şi ulterior în faza procesuală a apelului şi recursului, nu au justificare legală, în speţă aceste aspecte juridice fiind soluţionate printr-o apreciere şi interpretare corectă a normelor de drept care reglementează instituţia competenţei teritoriale şi a prescripţiei în materie.
Este adevărat că art. 5 C. proc. civ., ale căror dispoziţii nu sunt imperative, consacră principiul competenţei ratione loci şi anume că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtei.
De remarcat că, la art. 14.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 15 iunie 2000 a fost stipulat că locul executării contractului este sediul vânzătorului, iar pentru vânzătorul F.P.S – Direcţia Teritorială Argeş s-a indicat ca locaţie municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
În condiţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. se precizează că în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
Mai mult, art. 8 alin. (1) C. proc. civ., la rândul său menţionează că cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
Competenţa teritorială alternativă a permis reclamantei SC P. SA sesizarea legală ca instanţă de fond a Tribunalului Comercial Argeş.
Amplu argumentat s-a motivat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripţie de 3 luni, reglementat de art. 32 alin. (28) din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002 a devenit o lună, prin aceea că nu se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de OUG nr. 88/1997 aprobată şi modificată prin Legea nr. 99/1999.
Cadrul legal la momentul promovării demersului juridic şi natura dreptului valorificat, impune ca litigiul să fie guvernat de termenul general de prescripţie de 3 ani, aşa cum se regăseşte în prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1998.
Şi pe fondul ei, hotărârea criticată se bucură de legalitate şi temeinicie, nefiind susceptibilă de modificare în limitele expuse în cererea de recurs, deoarece a existat preocuparea evidentă a instanţelor de a statua asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, pe bază de criterii valorice stabilite conform obiectivelor din raportul de evaluare a activului Moara R.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 39/A/C din 2 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3739/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3741/2008. Comercial → |
|---|
