ICCJ. Decizia nr. 3738/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3738/2008
Dosar nr. 14155/3/2006
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2006 reclamanta Asociaţia P.A.S.D. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 919.986,572 lei reprezentând pierderile suferite ca urmare a inflaţiei survenite de la data efectuării plăţii avansului şi rata 1 din contractul din 2000, inflaţie calculată până la data de 31 decembrie 2005 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 760/2006 a hotărât în temeiul principiului îmbogăţirii fără just temei restituirea avansului şi rata nr. 1 din contractul de vânzare-cumpărare din 2000. Având în vedere că pârâtul a ales rezoluţiunea de drept a contractului şi a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar instanţa a obligat Municipiul Bucureşti la restituirea sumelor primite cu titlul de avans şi rata 1, în temeiul principiului nominalismului monetar, pentru motive de echitate, sumele la care a fost obligat pârâtul trebuie să fie restituite la valoarea lor reală din decembrie 2005.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acesteia.
Excepţiile invocate au fost soluţionate la data de 19 iunie 2007 şi respectiv 18 septembrie 2007.
S-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3712 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta solicită actualizarea în funcţie de rata inflaţiei, a contravalorii avansului şi ratei nr. 1 din contractul din 19 aprilie 2000 încheiat de părţi, susţinut ca fiind rezoluţionat, pentru o altă perioadă anterioară pronunţării sentinţei nr. 760 din 1 martie 2006.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a reţinut că termenul de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă în condiţiile art. 8 respectiv de la data la care reclamanta a cunoscut că pârâta a procedat la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, respectiv la data de 11 august 2003 dată la care s-a decis în cadrul şedinţei A.G.A. efectuarea formalităţilor de publicitate privind redobândirea de către pârâtă a dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin sentinţa nr. 760/3/2006 în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 818.486,77 lei reprezentând contravaloare avans şi rata nr. 1 din contract.
În temeiul principiului nominalismului monetar pârâtul este ţinut să restituie suma reprezentând contravaloarea avansului şi ratei nr. 1 din contract la valoarea reală, calculată în raport de indicele de inflaţie.
Acestea au fost argumentele reţinute la data pronunţării sentinţei 12321 din 30 octombrie 2007 acţiunea fiind admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâtul criticile fiind cele formulate în apărare la instanţa de fond respectiv excepţia inadmisibilităţii a prescripţiei dreptului la acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că actualizarea creanţei prin executorul judecătoresc în condiţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. se putea face numai la cererea creditorului.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de apel a reţinut că potrivit sentinţei nr. 760/2006 instanţa a constatat rezilierea de drept a contractului, în temeiul art. 5.3.6 din contract aşa cum rezultă şi din cuprinsul A.G.A. SC D. SA din data de 11 august 2003.
În acest context instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie în situaţia aplicării pactului comisoriu expres de gradul IV începe să curgă de când creditorul respectiv reclamanta a apreciat că e cazul să aplice rezoluţiunea.
S-a avut în vedere şi principiul nominalismului monetar, potrivit căruia pârâtul este ţinut să restituie suma, în speţă, avans şi rata nr. 1 din contract la valoarea reală, calculată în raport de indicele de inflaţie, iar faptul că reclamanta a indicat prevederile art. 969 – art. 970 C. civ. nu are relevanţă instanţa nefiind ţinută de temeiul legal invocat.
Cu petiţia înregistrată la data de 22 mai 2008 Municipiul Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel recurenta consideră că în mod greşit s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întrucât, în conformitate cu art. 5.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, părţile au prevăzut că acest contract va fi desfiinţat de drept fără nici o somaţie dacă cumpărătorul nu va achita integral suma prevăzută la art. 5.1.1 lit. b) până la data de 3 august 2000.
Având în vedere dispoziţiile art. 1 coroborate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, recurenta consideră că data când a început să curgă termenul de 3 ani este cel mai târziu 3 august 2000 deoarece contractul s-a desfiinţat de drept la această dată.
Se mai consideră că sumele constând în contravaloare avans şi rata 1 au fost admise în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. Or, aceasta reprezintă un fapt juridic licit, cel care şi-a mărit patrimoniul, Municipiul Bucureşti trebuia să restituie doar valoarea cu care s-a îmbogăţit, suma deja achitată.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei dedus judecăţii l-a constituit obligarea pârâtei la diferenţa dintre suma din anul 2000 şi valoarea acestei sume, inflaţia suferită, până în luna martie 2006 dată la care Tribunalul Bucureşti a recunoscut creanţa intimatei-reclamante reprezentată de avans şi rata 1, în urma rezoluţiunii de plin drept a contractului.
Iniţial s-a solicitat şi deţinut doar sumele achitate la nivel de anul 2000.
Din actele dosarului, şi conţinutul sentinţei nr. 760 din 1 martie 2006 rezultă că intimata –reclamantă a achitat suma de 500.000.000 lei în temeiul art. 5.1.1. cu O.P. din 19 aprilie 2000 această sumă fiind achitată ca şi garanţie de participare, şi întrucât s-a câştigat licitaţia această sumă s-a transformat în avans parţial.
Restul de sumă în valoare de 4.103.987.800 lei diferenţa de avans aşa cum rezultă şi din cuprinsul art. 5 lit b) a fost achitată de cumpărătoare cu O.P. din 1 august 2000 adică cu până în 2 zile înainte de data maximă prevăzută de art. 5.13.din contract (data maximă fiind 3 august 2000).
Aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare dreptul reclamantei-intimate s-a născut în data de 11 august 2003, deci de la această dată începe să curgă termenul de 3 ani conform art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în cadrul A.G.A. când recurenta a solicitat aplicarea clauzei contractuale 5.3.6. şi astfel contractul a fost rezoluţionat de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV.
În aceste condiţii dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data de 11 august 2003.
Din conţinutul actelor dosarului nu rezultă că sumele reprezentând avans şi rata 1 au fost solicitate la valoarea lor reală de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei nr. 174 din 1 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3739/2008. Comercial → |
|---|
