ICCJ. Decizia nr. 3743/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3743/2008
Dosar nr. 2090/1285/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2007 reclamanta N.L. a solicitat ca în baza sentinţei ce se va pronunţa pârâtele SC I.T. SRL şi SC U. SAsă fie obligate la plata debitului de 32.000 euro reprezentând sumă asigurată, plata dobânzii legale în cuantum de 1.379,97 euro calculată de la scadenţă, 4 octombrie 2006 şi până la data introducerii acţiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, în baza art. 11 din contractul de leasing având ca obiect 4 autovehicule, pârâta SC I.T. SRL avea obligaţia să vinculeze contractul de asigurare a autovehiculelor în favoarea reclamantei, autovehicule care au fost asigurate C. de către societatea de asigurare la data de 26 iulie 2004.
S-a arătat că ulterior, la data de 29 septembrie 2004 pârâta SC U. SAa vinculat poliţa de asigurare în favoarea reclamantei, însă deşi termenul de valabilitate al poliţei de asigurare era cuprins între 28 iulie 2004 - 27 iulie 2005 pârâta SC I.T. SRL a încheiat cu societatea de asigurare la data de 28 aprilie 2005, o altă poliţă de asigurare, pe care nu au mai vinculat-o în favoarea reclamantei, deşi exista o obligaţie contractuală în acest sens.
Reclamanta a mai arătat că la data de 13 august 2006, unul dintre autovehicule a fost implicat într-un eveniment rutier, însă pârâta SC I.T. SRL a fost cea care a încasat suma asigurată la data de 4 octombrie 2006, însuşindu-şi în mod ilicit 32.000 euro, cu toate că autovehiculul era doar utilizat de această societate şi era proprietară reclamanta.
Pârâta SC I.T. SRL a depus întâmpinare, arătând că poliţa de asigurare încheiată cu SC U. SAla data de 28 aprilie 2005 expirase la data de 13 august 2006, fiind încheiată pe o perioadă cuprinsă între 30 aprilie 2005 şi 29 aprilie 2006.
Prin întâmpinare pârâta SC U. SABucureşti, prin sucursala Cluj, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că în aceste condiţii neavând nici o obligaţie contractuală faţă de reclamantă şi a executat cu bună credinţă obligaţiile ce decurg din contractul de asigurare, se impune respingerea acţiunii.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa nr. 3683 din 9 octombrie 2007 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SC I.T. SRL la plata sumei de 52.177,86 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală începând din data de 4 octombrie 2005 şi până la plata debitului principal, precum şi suma de 3.003,07 lei cheltuieli de judecată.
Totodată s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC U. SABucureşti şi pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea faţă de aceasta.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâta SC I.T. SRL a fost încheiat la data de 15 iulie 2004 un contract de leasing având ca obiect 4 autovehicule, iar potrivit art. 11 din contract, utilizatorul respectiv pârâta s-a obligat să cedeze în mod expres şi să vinculeze contractul de asigurare în favoarea locatorului.
Între pârâte s-a încheiat iniţial un contract de asigurare în care a fost cuprins şi autotractorul marca I., pe o perioadă de valabilitate între 28 iulie 2004 - 27 iulie 2005, reziliat pentru neplata ratelor de primă şi care a fost cesionat în favoarea reclamantei.
Ulterior rezilierii poliţei menţionate s-a încheiat între SC I.T. SRL şi asigurator o nouă poliţă de asigurare care nu a mai fost cesionată în favoarea reclamantei.
La data de 13 august 2005 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia autocarul marca I. a fost distrus, iar SC U. SA. a constituit dosarul de daună nr. 7000 187772 şi în urma efectuării unei expertize tehnice au fost evaluate despăgubirile cuvenite asiguratei, achitându-se către SC I.T. SRL suma de 52.177,36 lei la data de 4 octombrie 2005.
Autotractorul era înmatriculat pe pârâta SC I.T. SRL, care nu a cesionat poliţa în favoarea reclamantei, iar ulterior nu a plătit despăgubirile încasate către reclamantă în fapt proprietara autovehicului conform contractului de leasing.
Asiguratorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în raport de contractul de asigurare încheiat cu SC I.T. SRL şi nu există nici un temei pentru a aprecia că asiguratorul ar fi obligat solidar cu SC I.T. SRL pentru plata sumelor pretinse prin acţiune.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care susţine că instanţa a reţinut greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, atâta timp cât a vinculat asigurarea la data de 29 septembrie 2004 în favoarea sa şi ca atare prin semnarea acestui act SC U. SA. a intrat în raporturi comerciale cu societatea apelantă.
Se mai susţine că în mod greşit s-a reţinut de instanţă şi faptul că poliţa şi-a încetat valabilitatea, deoarece la data de 28 aprilie 2005 a fost încheiată o altă poliţă de asigurare între pârâte pentru acelaşi obiect, autovehiculul proprietatea sa, ceea ce impunea că SC U. SA. să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale în continuare.
De asemenea se mai arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 2 C. com. care prevede că „în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte în afară de stipulaţie contrarie", iar în temeiul contractului de leasing şi al contractului de asigurare, ambele pârâte –intimate sunt obligate contractual.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 83 din 9 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că poliţa de asigurare la momentul producerii riscului îşi încetase valabilitatea; că actul de asigurare este încheiat de intimată şi nu vizează apelanta, că faţă de contractul de leasing, intimata SC U. SA. este un terţ, obligaţiile asumate prin acest contract nevizând-o.
Or, în această situaţie, nu se poate reţine existenţa unei obligaţii faţă de apelantă rezultând din contract şi astfel, existenţa calităţii procesuale a intimatei SC U. SA.
S-a înlăturat susţinerea apelantei că poliţa de asigurare a fost vinculată în favoarea sa, motivat de faptul că această poliţă a fost reziliată, respectiv îşi încetase valabilitatea la momentul producerii riscului şi nici nu a fost notificată în sensul dispoziţiilor art. 1393 C. civ.
De asemenea s-au înlăturat şi susţinerile potrivit cărora nu erau necesare alte formalităţi întrucât prin contractul de leasing se asumase obligaţia vinculării întrucât obligaţia statuată prin contractul de leasing nu îi incumbă intimatei SC U. SA.
S-a avut în vedere faptul că din acte nu rezultă o însuşire a unei obligaţii de către intimata SC U. SA. faţă de apelantă nerezultând existenţa raportului obligaţional respectiv a cesiunii.
Nici susţinerile apelantei cu privire la cunoaşterea proprietarului autovehiculului şi a incidenţei art. 42 C. com. nu au fost reţinute deoarece asigurarea s-a încheiat în baza actelor din care rezultă că autovehiculul este înmatriculat pe numele intimatei SC I.T. SRL, iar în condiţiile contractului de asigurare, intimata nu este codebitor cu pârâta-intimată SC I.T. SRL, dimpotrivă au obligaţii corelative reciproce care exclud solidaritatea.
S-a avut în vedere că din actele dosarului rezultă că pe parcursul derulării raporturilor de asigurare au fost achitate despăgubiri că valoarea nu a fost reîntregită.
Or, în aceste circumstanţe, ale neîntregirii, reţine instanţa de apel nu se poate reţine o modificare unilaterală a contractului şi nici o altă valoare a despăgubirilor, întrucât raportat la criteriile incluse în poliţa de asigurare, suma rezultată, inclusiv prin aplicarea fracizei, se ridică la suma reţinută de prima instanţă.
Cu petiţia înregistrată la data de 2 iunie 2008 reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile făcând referire la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
De asemenea se susţine că hotărârea instanţei de apel încalcă prevederile art. 261 C. proc. civ. fiind lovită de nulitate absolută.
Astfel se susţine că în mod nelegal s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei SC U. SA., având în vedere că prin adresa din 29 septembrie 2004 aceasta s-a obligat să vinculeze asigurarea în favoarea recurentei şi nu doar a confirmat asigurarea.
Se critică şi modul de interpretare a dispoziţiilor art. 42 C. com., având în vedere că intimatele în baza contractului de leasing şi al contractului de asigurare ambele pârâte sunt obligate contractual faţă de recurentă.
S-a omis faptul că s-a dovedit pe deplin existenţa raportului comercial în trei: locator-utilizator –asigurator cu drepturi şi obligaţii pentru fiecare parte, respectiv intimata SC U. SA. nu a vinculat noua poliţă de asigurare către locator, deşi avea o obligaţie contractuală în acest sens.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la reducerea nejustificată a despăgubirilor achitate, prin aplicarea greşită a coeficientului de reducere datorită faptului că autovehiculul ar fi fost subasigurat.
Recursul este nefondat.
Din analiza conţinutului hotărârii atacate, raportat la prevederile art. 261 C. proc. civ., rezultă că aceasta conţine toate elementele prevăzute de lege, şi nu există nici motiv de nulitate.
Examinând hotărârea rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată raportat la art. 274 C. proc. civ.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a societăţii de asigurare, se reţine că în mod justificat s-a apreciat că locatorul nu putea avea pretenţii în baza contractului de asigurare întrucât nu a fost parte în contract, nu a achitat rate de primă, poliţa nu a fost cesionată în favoarea recurentei şi nici nu s-a notificat cesiunea în condiţiile prevăzute de lege.
S-a făcut o corectă interpretare şi a dispoziţiilor art. 42 C. com. având în vedere că societatea de asigurare nu este codebitor cu pârâta-intimată SC I.T. SRL.
Mai mult există obligaţii corelative reciproce care exclud solidaritatea, având în vedere că numai societatea de asigurare şi-a asumat obligaţia de acordare a despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat.
Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, se reţine că recurenta a invocat motive de netemeinicie, care nu fac obiectul acestei căi de atac având în vedere dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Deşi susţine că suma achitată nu este suficientă pentru acoperirea pagubei nu a prezentat alte calcule, nivelul despăgubirilor fiind în acord cu prevederile contractului de asigurare şi al Legii nr. 136/1995.
De altfel s-a făcut dovada achitării sumei de 28.514,32 lei cu titlu de despăgubiri pentru recuperarea autovehiculului în cauză, cu extras de cont.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.L., împotriva deciziei nr. 83/2008 din 9 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3741/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3746/2008. Comercial → |
|---|
