ICCJ. Decizia nr. 3746/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3746/2008
Dosar nr. 5246/40/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 64 din 10 ianuarie 2008 a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul B.I. cu domiciliul în Botoşani judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta B.C.R. cu sediul social în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, pe fond, instanţa a reţinut că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.
Acţiunea prin care se cere constatarea unei situaţii de fapt pe acest temei trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Reclamantul a solicitat în realitate, instanţei să constate un fapt, chiar dacă l-a denumit drept şi anume posibilitatea de a cere în numele creditoarei SC P. SRL Botoşani, societate dizolvată şi lichidată, executarea unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească împotriva debitoarei B.C.R. – sucursala Bucureşti.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 40 din 31 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei nr. 64 din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul B.I., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei nr. 64 din 10 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoşani cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost ea formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut, în baza art. 111 C. proc. civ., constatarea existenţei dreptului de a cere şi de a obţine ca debitorul B.C.R. să presteze în subsidiar, prin plata echivalentului bănesc, obligaţiile prevăzute expres în titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Intimata B.C.R. SA Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. pentru următoarele considerente.
Amplu documentat şi bine argumentat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit că prin acţiunea sa, reclamantul B.I., aşa cum a motivat-o în fapt şi în drept, a urmărit constatarea existenţei unor raporturi juridice cu pârâta B.C.R. SA.
Corect a fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acţiunea reclamantului ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi al funcţiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Doctrina, într-o clasificare relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare.
Apare neîndoios că acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Astfel acţiunea în constatare, în speţă, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamantul le are pentru a-şi realiza dreptul său.
Pentru aceste raţiuni, nu pot fi primite criticile aduse de recurent, urmând a fi respins ca nefondat recursul reclamantului B.I. împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.I., împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3743/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Comercial → |
|---|
