ICCJ. Decizia nr. 3749/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3749/2008
Dosar nr. 10704/63/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, reclamantul C.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate inexistenţa dreptului de administrare al reclamantului la SC M. SRL.
Prin sentinţa nr. 4296 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins cererea reclamantului, reţinând că nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului, O.R.C. având atribuţiile prevăzute de Legea nr. 26/1990, în ce priveşte efectuarea înregistrărilor şi menţiunilor prevăzute de lege cu privire la societăţile comerciale.
A mai reţinut instanţa fondului că prin actul adiţional la actul constitutiv al SC M. SRL, autentificat din 31 martie 1998, reclamantul a fost numit director economic cu mandat de conducere şi reprezentare, act ce a fost înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, iar nedepunerea specimenului de semnătură la registrul comerţului nu este de natură a atrage nevalabilitatea mandatului acordat de societate, având în vedere că reclamantul şi-a îndeplinit atribuţiile decurgând din mandatul acordat şi angajând societatea în relaţiile cu terţii.
S-a mai reţinut că, în ce priveşte sentinţa invocată de reclamant, prin care s-a dispus antrenarea răspunderii sale patrimoniale, în justificarea interesului în promovarea cererii, s-a avut în vedere, pe de o parte, calitatea de director economic şi nu cea de administrator, iar pe de altă parte, Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, avea în vedere membrii organelor de conducere, administratori, directori, cenzori, care au contribuit la ajungerea societăţii în încetare de plăţi.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 102 din 10 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului C.M.M.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamantul C.M.M., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei atacate şi pe fondul cauzei, administrarea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a respins apelul pentru lipsa interesului în promovarea acţiunii, fără să fi pus în discuţia părţilor această excepţie, fiind încălcat în acest fel, dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.
A mai susţinut recurentul că prin încălcarea dreptului la apărare, hotărârea este nulă potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a stabilit un cadru procesual inadecvat, reţinând în mod greşit că pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj nu ar avea calitate procesuală pasivă. În ceea ce priveşte interesul în promovarea acţiunii, recurentul a susţinut că adresa din 4 octombrie 2001 a O.R.C. prin care se precizează că acesta nu a depus specimen de semnătură, în calitate de administrator, a fost determinantă în antrenarea răspunderii sale patrimoniale.
În strânsă legătură cu criticile formulate anterior, în argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul apreciază că Decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că deşi prin acţiunea introductivă de instanţă se solicitase constatarea inexistenţei dreptului de administrare, instanţa a analizat motivele avute în vedere la pronunţarea hotărârii de antrenare a răspunderii patrimoniale, deşi nu fusese investită cu această acţiune.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când „instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".
Pentru examinarea acestui motiv, trebuie reţinut că dispoziţiile legale sus citate au în vedere reglementarea de drept comun a nulităţilor procedurale, cu cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale şi îndeplinirea actului de către un funcţionar necompetent.
Din perspectiva cerinţelor textului, se constată că motivul invocat de recurent nu se încadrează în nicio ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi reţinut. În concret, nu se poate reproşa instanţei de apel că ar fi soluţionat cauza sub aspectul excepţiei lipsei interesului în promovarea acţiunii, având în vedere că acest aspect este cuprins chiar prin considerentele sentinţei instanţei de fond. Altfel spus, instanţa de control judiciar nu a făcut altceva decât să examineze sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel şi a raţiunilor ce au stat la baza luării hotărârii.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Analizând critica formulată, având în vedere dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva nemotivării sau a contradicţiei dintre considerente şi dispozitiv, se constată că instanţa de apel a răspuns în fapt şi în drept la criticile reclamantului şi a analizat cauza sub toate aspectele, având în vedere inclusiv hotărârile pronunţate anterior şi de care partea a înţeles să se folosească în dovedirea acţiunii introductive de instanţă. În acest context, nu poate fi reţinută critica formulată, având în vedere că nu se poate reproşa instanţei faptul că a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamant, iar argumentele reţinute din probatoriul examinat au condus în mod logic la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin interpretarea greşită a acestuia. În argumentarea acestui motiv, s-a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a stabilit un cadru procesual inadecvat, reţinând că O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj nu are calitate procesuală pasivă. Or, din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că în mod corect, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu există identitate între persoana chemată în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, aspect de altfel reţinut şi de instanţa fondului.
Pe cale de consecină, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M.M., împotriva deciziei nr. 102 din 10 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3753/2008. Comercial → |
|---|
