ICCJ. Decizia nr. 3784/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3784/2008
Dosar nr. 4323/180/2006
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău, contestatoarea S.I.F. Moldova SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., contestaţie la executarea silită, iniţiată prin somaţia de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de Asociaţia T. Piatra Neamţ în favoarea SC B. SA, în valoare de 250.000 dolari S.U.A.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 11014, pronunţată la data 9 noiembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată de intimată şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile derogatorii ale OUG nr. 51/1998, cu referire la art. 45, întrucât obiectul litigiului poartă asupra unui activ bancar preluat de A.V.A.S., care este parte în cauză.
Investită cu soluţionarea contestaţiei la executare dedusă judecăţii, secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, a admis-o şi a dispus anularea formelor de executare efectuate de A.V.A.S. în baza titlurilor executorii reprezentate de biletul la ordin în valoare de 250.000 dolari S.U.A., emis la 29 septembrie 1995 de Asociaţia T. şi de Convenţia de Scontare din 2 octombrie 1995.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de executare a reţinut, în principal, că prezenta executare a fost promovată de A.V.A.S., conform dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, republicată prin comunicarea titlurilor executorii potrivit art. 41 alin. (1), art. 42 şi art. 58 şi că, odată preluată creanţa neperformantă de către A.V.A.S., aceasta va fi urmărită în baza dispoziţiilor legii speciale în dauna normelor specifice, aplicabile anumitor titluri executorii, respectiv a Legii nr. 58/1934, întrucât creanţa preluată la datoria publică internă dobândeşte un regim special, inclusiv în ceea ce priveşte valorificarea ei şi a apreciat ca fiind întemeiate susţinerile contestatoarei sub aspectul prescripţiei extinctive, având în vedere că biletul la ordin a avut scadenţa la data de 27 septembrie 1996, iar cesiunea de creanţă s-a produs la data de 24 iunie 1999, deci anterior împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani, astfel că acesta a devenit de 7 ani, conform art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, completată prin OUG nr. 64/1999 şi prin Legea nr. 409/2001, înlăturând apărarea intimatei în sensul că acest din urmă termen curge de la data cesiunii, constatând că, în cauză, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, întrucât executarea silită începută de SC B. SA, ce a format obiectul dosarului de executare nr. 2039/1997 al Judecătoriei Bacău, a fost anulată, prin sentinţa civilă nr. 6091 din 15 mai 1998 a Judecătoriei Bacău, rămasă irevocabilă, iar recunoaşterea datoriei de către debitoarea principală nu are efecte asupra avalistului, faţă de caracterul autonom şi independent al garanţiei date prin aval.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat recurs atât contestatoarea cât şi intimata.
Recurenta contestatoare S.I.F. Moldova SA a invocat ca temei de drept al cererii sale de recurs prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în dezvoltarea acestor motive că motivarea hotărârii atacate este străină de situaţia invocată de contestatoare în susţinerea nulităţii formelor de executare şi că a aplicat greşit şi a încălcat legea, neobservând că titlul executoriu este un titlu cambial căruia i se aplică prevederile menţionatei legi cu caracter special şi exclusivist.
Recurenta intimată A.V.A.S. a invocat motivul prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor speciale, în ce priveşte calcularea termenului de prescripţie extinctivă, respectiv a art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, întrucât a calculat acest termen de 7 ani din momentul scadenţei biletului la ordin: 27 septembrie 1996 şi nu din momentul cesiunii de creanţă efectuată, prin contract, la data de 24 iunie 1999, dată de la care curge un nou termen special de 7 ani, aspecte ce se circumscriu, cu aplicarea art. 306 alin. (3) motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului contestatoarei, prin întâmpinarea formulată în cauză, apreciind nefondate criticile aduse de această parte sentinţei recurate, întrucât concluziile Curţii de Apel Bucureşti, fondate pe temeiuri juridice derogatorii de la dreptul comun, sunt temeinice şi legale.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ce priveşte recursul contestatoarei S.I.F. Moldova SA se constată că aspectele invocate de aceasta în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nu se justifică, având în vedere că instanţa de executare nu a avut a examina fondul contestaţiei, faţă de excepţia prescripţiei dreptului intimatei A.V.A.S. de a cere executarea silită, pe care şi-a fundamentat soluţia pronunţată, iar în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este vizată nelegalitatea sentinţei atacate, dat fiind că aceasta răspunde chiar susţinerilor contestatoarei cu privire la incidenţa prescripţiei în cauză, ci sunt dezvoltate argumente în favoarea priorităţii dreptului cambial în raport cu OUG nr. 51/1998.
Cu referire la recursul intimatei, este de observat că soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către instanţa de executare este corectă, dar pentru considerente diferite.
Astfel, biletul la ordin, ce reprezintă titlul executoriu în speţă, era scadent, la data de 27 septembrie 1996, cum chiar recurenta contestatoare arată prin cererea de recurs, dată de la care se calculează termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut în art. 94 din Legea nr. 58/1934 şi nu cel prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 de 7 ani – întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziţii exprese în sensul derogării sale de la o altă lege specială cum este Legea nr. 58/1934 - fiind lipsită de relevanţă, din această perspectivă, faptul că la data de 24 iunie 1999, când s-a încheiat contractul de cesiune a creanţei neperformante, dreptul de a cere executarea silită nu se împlinise şi, nefondată, susţinerea că, de la data cesiunii de creanţă se calculează un nou termen de prescripţie de 7 ani, chiar în ipoteza în care s-ar aplica dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul acestui text legal, care stabileşte doar un termen de prescripţie special, nu şi momentul de la care acesta începe să curgă, reglementat de dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 – aşa încât nu se poate reţine nici incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nici cea a art. 3041, invocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) tezaa II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I.F. Moldova SA Bacău, împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 238 din 14 decembrie 2007, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3753/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3785/2008. Comercial → |
|---|
