ICCJ. Decizia nr. 379/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 379/2008
Dosar nr. 35501/3/2005
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12119, pronunţată la data de 20 decembrie 2006, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC T.S.S. SRL, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 1.062.728.357 Rol [(106.272,83 (RON)], reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 4511,93 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost anulat, ca netimbrat, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 323, pronunţată la data de 07 mai 2007, cu motivarea că apelanta nu s-a conformat obligaţiei de a timbra cererea sa de apel, de care a fost încunoştiinţată, situaţie ce impune aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC T.S.S. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat greşit sancţiunea anulării apelului, întrucât taxa de timbru a fost achitată înainte de soluţionarea apelului, astfel cum rezultă din dovada eliberată de oficiul C.E.C., depusă la dosar, că, prin această măsură, a fost lipsită de un proces echitabil, neavând posibilitatea de a administra probe în condiţii de contradictorialitate şi legalitate.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca neîntemeiat, întrucât recurenta nu a achitat taxa de timbru.
Recursul este nefondat.
Este de observat că în cuprinsul dosarului instanţei de apel nu se află ataşat nici timbrul judiciar datorat şi nici dovada achitării taxei judiciare de timbru, cum greşit susţine recurenta, aşa încât, în mod corect instanţa a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, aspect ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum apelanta, fără nici o justificare, nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a timbrajului datorat de cuantumul căruia a fost încunoştiinţată şi a determinat, astfel, soluţia de anulare a cererii sale de apel, nu se poate reţine că, prin adoptarea acesteia, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, ştiut fiind că, înainte de a fi plătită taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, instanţa nu poate să pună în discuţia părţilor şi să examineze, aşa cum impune art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., aspecte legate de judecata cauzei ce i-a fost dedusă spre soluţionare, aşa încât nici critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.S.S. SRL Brăneşti, împotriva deciziei nr. 323 din 7 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 382/2008. Comercial → |
|---|
