ICCJ. Decizia nr. 386/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 386/2008
Dosar nr. 41480/3/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2240 din 20 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 41480/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. prin care s-a solicitat obligarea pârâtului M.G. la plata sumei de 9000 RON, reprezentând penalităţi pentru nerealizarea angajamentului investiţional, scadent la 01 decembrie 2003, asumat prin clauza nr. 8.10 alin. (7) din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. MH 23 din 31 august 2000.
Împotriva sentinţei, în termen legal a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Prin Decizia comercială nr. 339 din 19 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa, astfel, instanţa de apel a reţinut că în raport de clauza înscrisă în art. 8.10 alin. (7) din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni MH 23 din 31 august 2000 şi de anexa nr. 4 la convenţie, parte integrantă din contract, prin care intimatul – pârât şi-a asumat numai realizarea unei investiţii cu o valoare totală de 300.000 mii lei, fără precizarea expresă şi a lucrărilor aferente acestei investiţii şi de certificatele nr. 102 şi nr. J25/79/1991 din data de 19 decembrie 2003, emise de către cenzorii societăţii supuse privatizării, se confirmă îndeplinirea la termen a investiţiei şi înregistrarea acesteia în evidenţa contabilă, înscrisuri care cuprind elementele specificate prin art. 11 din OG nr. 25/2002.
Pe de altă parte, potrivit art. 8.10 alin. (8) din contractul părţilor, clauza penală privind suportarea unei penalităţi în cuantum de 30 %, s-a convenit a fi calculată şi deci datorată, „la suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat", în cauză probele administrate dovedind că intimatul – pârât a realizat integral volumul investiţional asumat în cuantum de 300.000 mii lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând nelegalitatea potrivit motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi 970 C. civ., privitoare la principiul obligativităţii respectării clauzelor contractuale şi la executarea cu bună credinţă a acestora respectiv dispoziţiile art. 11 şi 12 din OG nr. 25/2002.
Astfel, potrivit art. 8.10 alin. (7) din contract s-a prevăzut obligaţia cumpărătorului să efectueze în societate, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 decembrie 2000, o investiţie pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 300.000 mii Rol, conform anexei 4, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de întârziere egale cu 30 % din suma neinvestită la sfârşitul fiecărui an.
Or, cumpărătorul nu a făcut dovada îndeplinirii angajamentului investiţional, asumat, certificatul transmis cu adresa nr. 67/2006 neîndeplinind condiţiile legii, deoarece certificatul cenzorilor societăţii privatizate nu poate fi valabil decât în prezenţa confirmării autorităţii specializate în domeniu - Autoritatea de Protecţia Mediului, dovada nefăcută în cauză astfel că, în mod nelegal, instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit contractului şi anexei, parte integrantă din acest contract, intimatul pârât s-a obligat la realizarea unor investiţii de mediu evaluate prin acordul părţilor la 300.000 mii Rol ori, potrivit certificatului cenzorilor coroborat cu adresa nr. 76/2004 a A.N.C. – G.N.M. rezultă că acestea au fost realizate în natură, în limita sumei stabilite ca obligaţie valorică, astfel că în mod justificat şi cu respectarea dispoziţiilor din contract, s-a reţinut de către instanţa de apel că nu se poate antrena răspunderea contractuală agravată prin plata unei penalităţi de întârziere nerezultând că a rămas vreo sumă neinvestită, art. 969 şi 970 C. civ., fiind întocmai respectate.
Nu se poate reţine nici încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 11 şi 12 din OG nr. 25/2002, în realitate, din această perspectivă recurenta reclamantă aducând de fapt critici legate de aprecierea probelor administrate în cauză, astfel că în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 339 din 19 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţatăn şedinţa publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 385/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 387/2008. Comercial → |
|---|
