ICCJ. Decizia nr. 400/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 400/2008
Dosar nr. 2516/2/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 117 din 5 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis contestaţia la executare formulată de A.S.S. în contradictoriu cu creditoarea A.D.S., s-au anulat formele de executare silită efectuate în baza somaţiei nr. 53685 din 9 martie 2007 şi a fost obligată creditoarea la 199 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea a reţinut, în esenţă, că suma pretinsă de A.D.S., 2.553.179,65 RON, în baza H.C.A. nu rezultă din titlul executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi de actul adiţional, această creanţă nu există, nu este certă şi nici exigibilă.
A.D.S. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei la executare.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că „contestaţia la executare nu se poate sprijini decât pe vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare ulterioare titlului ce se execută, însă în speţă actele de executare nu sunt ilegale pentru că se întemeiază pe prevederile OUG nr. 64/2005 şi OUG nr. 51/1998 cu modificările şi completările ulterioare şi OUG nr. 25/2002.
În temeiul actelor normative precitate, solicitarea debitoarei contestatoare de a achita diferenţa de preţ a contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. 52/2000 a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie a A.D.S. nr. 11 din 27 mai 2005 sub condiţie:
Plata imediată, de la data soluţionării dosarului nr. 11316/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a diferenţei de preţ a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, reactualizată cu rata de inflaţie comunicată de Institutul Naţional de Statistică pe perioada 2001 - 2005, condiţie care nu a fost îndeplinită de debitoare şi care a generat începerea executării silite.
De asemenea, creditoarea arată că nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată la fond pentru că potrivit art. 274 C. proc. civ., nu a căzut în pretenţii.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs, constată că prin adresa nr. 53685 din 9 martie 2007, A.D.S. a comunicat A.S.S. titlul executoriu ce constă în soldul creanţei de 2.553.170,65 RON, aferentă plăţii contravalorii acţiunilor, sumă calculată avându-se în vedere Hotărârea Consiliului de Administraţie A.D.S., în conformitate cu rata inflaţiei comunicată de I.N.S., conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000 şi a actului adiţional nr. 1 din 25 martie 2002, creanţa proprie A.D.S., în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 64/2005.
În conformitate cu prevederile OUG nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile OUG nr. 51/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, titlul executoriu constatator al creanţei A.D.S. şi a obligaţiei A.S.S. de plată este contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 52 din 18 octombrie 2000 şi actul adiţional nr. 1 din 25 martie 2002.
Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni şi actul adiţional nu au nici o clauză referitoare la actualizarea creanţei în raport de rata inflaţiei, iar hotărârea A.D.S. în baza căreia s-a calculat cuantumul creanţei nu constituie titlu executoriu, ci este un act unilateral al A.D.S.
Întrucât OUG nr. 64/2005 precizează expres că doar contractul de vânzare-cumpărare acţiuni şi actul adiţional încheiate de părţi, constituie titlu executoriu şi în cuprinsul acestora nu au stipulat părţile o clauză privind actualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei este evident că suma solicitată de A.D.S. nu rezultă dintr-un titlu executoriu şi în consecinţă în mod legal curtea de apel a admis contestaţia în anulare, aplicând corect dispoziţiile art. 399 C. proc. civ.
De asemenea, curtea a aplicat legal dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi, urmare a admiterii contestaţiei a obligat pe creditoare la plata cheltuielilor de judecată, deci în mod nelegal apreciază A.D.S. că nu a căzut în pretenţii, fără a motiva în ce constă aplicarea greşită la fond a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 117 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 401/2008. Comercial → |
|---|
