ICCJ. Decizia nr. 399/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 399/2008
Dosar nr. 2473/113/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5/ F din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Brăila în contradictor cu pârâta SC A.I. SRL Brăila.
Instanţa de fond, a reţinut că reclamanta a investit instanţa cu o cerere prin care a solicitat să se constatate că a încetat dreptul de superficie ce greva imobilul proprietatea sa în suprafaţă de 185 m.p. situat în Brăila str. Fabricilor, dar că transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei C 5 de la SC B.N. la reclamantă a operat numai cu privire la construcţia C 5 şi la terenul pe care este amplasată aceasta nu şi cu privire la instalaţia de producere alcool care potrivit înscrisurilor a fost cumpărată de pârâtă pe al cărui nume figurează şi cu privire la care nu se face vreo referire de înstrăinare sau de dobândirea ei de către o persoană fizică sau juridică, fapt recunoscut de reclamantă la 26 ianuarie 2005.
Dreptul de superficie este corespondent instalaţiei de producere alcool şi dă dreptul proprietarului lucrării să folosească terenul în suprafaţă de 185 m.p. pe care este amplasată instalaţia.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 39/ A din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Brăila, a schimbat în tot sentinţa apelată şi în consecinţă, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat încetat dreptul de superficie instituit în favoarea SC A.I. SRL asupra suprafeţei de 185 m.p. (real 205,57 m.p.) asupra terenului proprietatea reclamantei.
În motivarea deciziei s-a reţinut că dreptul de superficie instituit în favoarea superficiarului SC A.I. SRL Brăila asupra terenului proprietatea SC B.N. SA s-a stins prin acordul părţilor, consemnat în contractul de partaj autentificat din 23 noiembrie 1999, deoarece proprietarul terenului SC B.N. SA Brăila a dobândit şi proprietatea asupra construcţiei, devenită „Instalaţia de Alcool etilic", notată cu C 5 pe planul de situaţie.
La data la care reclamanta a dobândit în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC B.N. SA dreptul de proprietate asupra construcţiei notate cu C 5 şi terenul aferent potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 20 decembrie 2004, terenul nu mai era grevat de un drept de superficie în favoarea beneficiarului SC A.I. SRL. Acest drept se stinsese deja prin dobândirea de către proprietarul terenului a dreptului de proprietate exclusivă şi asupra construcţiei, instalaţia nefiind un bun imobil prin destinaţie ci un bun adăpostit în construcţia respectivă.
Deşi prin Decizia nr. 170 din 9 septembrie 2005 a Tribunalului Brăila s-a admis cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de superficie al pârâtei, înscrierea are ca efect opozabilitatea faţă de terţi, ea nu are caracter constitutiv de drepturi [(art. 7 alin. (1) Legea nr. 7/1996)].
În speţă, se mai arată în considerentele deciziei, conform art. 33 din aceeaşi lege, nr. 7/1996 s-a dovedit contrariul, că dreptul real pretins de pârâtă s-a stins. Reclamanta ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului pretins grevat cu un drept de superficie nu a fost parte în dosarul având ca obiect plângerea împotriva încheierii registratorului, aceste hotărâri nefiindu-i opozabile.
În contra deciziei a declarat recurs pârâta SC A.I. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs recurenta arată că.
- dobândirea dreptului de proprietate asupra clădirii SC B.N. nu a fost contestată de recurentă, dar aspectul este fără relevanţă deoarece dreptul de superficie a fost constituit în considerarea edificării instalaţiei şi nu a clădirii care nici nu era proprietatea ei exclusivă; putea constitui eventual un motiv de nulitate a deciziei SC B.N. şi nu o justificare a încetării dreptului de superficie care presupune cauze ulterioare.
- instalaţia este un imobil prin destinaţie, superficia a fost constituită în vederea edificării sale şi chiar dacă nu s-ar aprecia astfel ea constituie un început de dovadă scrisă.
Intimata SC S.T. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei ca legală arătând că a devenit proprietara activului SC B.N. prin cumpărare la licitaţia din 3 noiembrie 2004 organizată în cadrul procedurii de lichidare judiciară şi faliment iar instalaţia de producere alcool este un bun mobil.
Opinia Înaltei Curţi.
Motivul de nelegalitate invocat de recurentă este cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi deşi acesta nu indică textul de lege încălcat sau greşit aplicat, dreptul de superficie nefiind reglementat de codul civil, rezolvarea problemei de drept cu privire la acesta ţine de legalitatea deciziei atacate.
Dreptul de superficie reprezintă suprapunerea a două drepturi de proprietate aparţinând unor titulari diferiţi, cel asupra construcţiilor, plantaţiilor sau lucrărilor şi cel asupra ternului pe care acestea se află.
În speţa de faţă, dreptul de superficie asupra terenului în suprafaţă de 185 m.p. proprietatea fostei SC B.N., în prezent proprietatea reclamantei, a fost instituit în favoarea recurentei – pârâte în considerarea construirii de către aceasta a unei instalaţii de fabricare a alcoolului pe toată durata construcţiei edificată tot de către ea.
Este evident, aşadar, că dreptul de superficie în speţă are ca obiect secund dreptul de proprietate asupra clădirii care adăposteşte instalaţia de fabricare a alcoolului astfel cum rezultă din procesul - verbal al consiliului de administraţie al SC B.N. din 27 august 1998 şi a cărui construire a fost motivată de construirea instalaţiei de fabricare a alcoolului iar în atare situaţie problema naturii instalaţiei ca bun mobil sau imobil prin destinaţie este superfluă.
Dreptul de superficie astfel constituit s-a stins prin confuziune atunci când prin contractul de partaj din 23 noiembrie 1999 proprietarul terenului a dobândit şi proprietatea asupra construcţiei denumită „Instalaţie de Alcool etilic" notată cu C 5 pe planul de situaţie.
Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 39/ A din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei – reclamante SC S.T. SRL Brăila 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 400/2008. Comercial → |
|---|
