ICCJ. Decizia nr. 410/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 410/2008
Dosar nr. 24422/3/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 10367 din 10 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.V. şi B.A. şi s-a dispus evacuarea pârâtei SC K.K.E. SRL, din imobilul ce face obiectul contractului de subînchiriere. Totodată a fost respins ca nefondat capătul de cerere referitor la radierea sediului social.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de subînchiriere nr. 1 din 1 octombrie M.K. a închiriat pârâtei SC K.K.E. SRL imobilul situat în Bucureşti, durata contractului fiind stabilită pe perioada 1 octombrie 1998 - 31 decembrie 2005. S-a mai constatat că reclamanţii au dobândit imobilul la data de 23 septembrie 2002 prin actul de adjudecare înscris în Cartea funciară nr. 32868. Prima instanţă a evocat dispoziţiile art. 1436 alin. (1) C. civ., potrivit cărora locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare şi, în aplicarea acestui text legal, a dispus evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ.
Cu privire la capătul de cerere privind radierea din registrul comerţului a menţiunii sediului social al pârâtei, prima instanţă a citat dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 reţinând că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării menţiunii sediului social.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta în motivarea căruia a citat dispoziţiile art. 1437, 1441 şi 1443 C. civ. şi a apreciat că atâta timp cât nu i s-a adus la cunoştinţă concediul nu se poate considera că locaţiunea a încetat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, examinând excepţia tardivităţii formulării apelului ridicată de intimatul B.V., prin Decizia nr. 153 din 22 martie 2007, a respins apelul ca tardiv promovat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, că sentinţa atacată a fost comunicată la sediul social al pârâtei la data de 20 decembrie 2006 după cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare, şi că apelul a fost expediat prin poştă după împlinirea termenului.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că din dovada comunicării sentinţei şi anume procesul-verbal întocmit cu acest prilej nu rezultă că sentinţa a fost comunicată personal şi că în mod eronat instanţa de apel nu a reţinut nulitatea absolută a acestuia din moment ce nu apare numele agentului ce a întocmit actul procedural, cu atât mai mult cu cât comunicarea trebuia făcută prin scrisoare recomandată potrivit art. 86 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din actele anexate dosarului cauzei rezultă că hotărârea apelată a fost comunicată recurentei la data de 20 decembrie 2006.
Faţă de dispoziţiile art. 284 C. proc. civ., termenul de declarare a apelului s-a împlinit la data de 5 ianuarie 2007, iar la data de 15 ianuarie 2007 conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-apelantă era decăzută din termenul în care nu putea formula calea de atac.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul că procesul –verbal de predare nu cuprinde numele celui care l-a încheiat, acest aspect rezultând din actul procedural aflat la dosar fond.
De asemenea, recurenta a invocat dispoziţiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în speţă, deoarece comunicarea s-a făcut în condiţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ.
Nu au fost încălcate nici prevederile art. 92 C. proc. civ., motivat de faptul că în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) şi (4) teza a II-a ale textului de lege invocat, agentul însărcinat cu înmânarea comunicării hotărârii avea posibilitatea legală de a o afişa.
De altfel, conform dispoziţiilor art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Cum, în speţă recurentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinute în procesul - verbal rezultă că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu respectarea legii astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K.K.E. SRL, împotriva deciziei nr. 153 din 22 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 411/2008. Comercial → |
|---|
