ICCJ. Decizia nr. 411/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 411/2008
Dosar nr. 1252/2/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 4514 din 9 octombrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A.A.A.P. CÂLNĂU cu sediul social în comuna Poşta Câlnău, judeţul Buzău în contradictoriu cu intimata A.D.S. cu sediul social în Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de către parteneri contractuali dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din OUG nr. 51/1998 se vor aplica şi A.D.S. în calitatea de instituţie implicată în procesul de privatizare. Astfel, reglementările cuprinse în art. 45 cap. IX din OUG nr. 51/1998 stabilesc că cererile de orice natură referitoare la drepturile şi obligaţiile bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanei fizice sau juridice sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află după caz, domiciliul părţilor.
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 37 din 12 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 4514 din 9 octombrie 2006 a Judecătoriei Buzău, menţinând motivarea expusă anterior.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 57 din 22 martie 2007, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.A.A.P. CÂLNĂU în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti şi a anulat actele de executare silită începute de intimată împotriva contestatoarei la data de 11 august 2006.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că A.D.S. a început executarea silită împotriva contestatoarei, invocând un titlu executoriu, sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nu şi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, încheiat între părţi, pe ale cărui clauze s-au întemeiat pretenţiile intimatei în dosarul în care a fost pronunţată sentinţa menţionată mai sus.
Intimata nu a ales să invoce contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, cu titlu, deşi, în conformitate cu prevederile art. 2 din OUG nr. 64/2005, acest contract constituie titlu executoriu. Sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 nu a avut caracterul de titlu executoriu, deoarece nu a fost investită cu formula executorie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 57 din 22 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs A.D.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de A.A.A., ca nefondată, iar pe cale de excepţiei ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, fiind dată o interpretare eronată dispoziţiilor art. 46 din OUG nr. 51/1998. De asemenea, greşit a fost admisă contestaţia la executare doar pentru considerentul că sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 12971/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nu a fost investită cu formulă executorie, în condiţiile în care, instanţa a reţinut şi a recunoscut caracterul executoriu al contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, titlul dobândit prin art. 2 din OUG nr. 64/2005.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul A.D.S. Bucureşti pentru următoarele considerente.
Prin întâmpinare A.D.S. Bucureşti, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, având în vedere dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998, care stipulează că reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază, şi după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă.
Corect a apreciat instanţa de fond că art. 46 din OUG nr. 51/1998 nu instituie o veritabilă procedură prealabilă, iar corespondenţa părţilor, urmată de comunicarea acţiunii şi a întregii documentaţii depuse în instanţă, nu poate conduce la un regim sancţionator excesiv, acela al inadmisibilităţii acţiunii. Mai mult, nu a fost cauzat nici un prejudiciu şi nici îngrădit dreptul la apărare al A.D.S., care a avut posibilitatea să-şi exercite toate drepturile procesuale.
Este de necontestat că A.D.S., în temeiul art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005 coroborat cu dispoziţiile OUG nr. 5/1998, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la comunicarea titlului executoriu care a constatat soldul creanţei în valoare de 35.462,57 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor asumate şi nerealizate în anii 2001 - 2002 prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000. Din conţinutul acestei comunicări, cu nr. 80279 din 11 august 2006, s-a precizat că titlul executoriu constatator al creanţei îl constituie sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12971/2003.
În materia executării silite, art. 372 C. proc. civ., reglementează că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
În speţă, A.D.S., explicit a arătat că titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Potrivit art. 374 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie.
Atât doctrina cât şi practica judiciară au evidenţiat că dispoziţiile referitoare la executarea silită între care şi acelea privind investirea hotărârilor cu formulă executorie, au ca scop nu numai de a pune la dispoziţia celor interesaţi posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, ci constituie o garanţie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor.
Dispoziţiile analizate anterior au un profund caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept, în contextul expus, este împrejurarea că A.D.S. nu a înţeles să se prevaleze de existenţa contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, care constituia în condiţiile art. 2 din OUG nr. 64/2005 titlu executoriu, preferând a valorifica o hotărâre judecătorească, sentinţa comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care nu a fost investită cu formula executorie, neîndeplinind exigenţa unui titlu executoriu.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A.A.A.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 57 din 22 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 57 din 22 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei A.A.A. POŞTA CÂLNĂU.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 413/2008. Comercial → |
|---|
