ICCJ. Decizia nr. 416/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 416/2008
Dosar nr. 4758/86/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 9 ianuarie 2006, şi precizată ulterior reclamanta I.V. a chemat în judecată pârâţii SC I. SRL Suceava, B.A. şi G.V.A. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 1 noiembrie 2005, autentificat de Judecătorul sindic prin încheierea de autentificare din 2 noiembrie 2005 dată în dosarul nr. 5243/2005 al Tribunalului Suceava încheiat de pârâte.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin sentinţa nr. 2631 din 24 mai 2000 pronunţată de Judecătoria Suceava, a fost admisă acţiunea pe care a formulat-o împotriva SC Z. SA Suceava, sens în care a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între ea şi SC Z. SA Suceava în calitate de vânzător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 20 situat în Suceava str. Dimitrie Cantemir la preţul de 1.875.723 lei vechi pe care l-a achitat integral, respectiva sentinţă ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A mai arătat reclamanta că în anul 2006 toate apartamentele din blocul respectiv au fost vândute de SC I. SRL Suceava în calitate de lichidator al debitoarei falite SC Z. pârâţilor la un preţ derizoriu de 71,400 lei cu TVA inclus.
Totodată reclamanta a mai arătat că noii proprietari au intabulat dreptul de proprietate în Cartea funciară deşi ea, în calitate de proprietară în baza sentinţei arătate intabulase dreptul de proprietate.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, prin sentinţa nr. 336 din 8 februarie 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa se fond a reţinut că reclamanta în sprijinul acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între alte părţi (pentru vânzarea lucrului altuia) nu a făcut dovada fraudei şi relei credinţe a părţilor contractante, reţinând în esenţă că vânzarea lucrului altuia nu este sancţionată cu nulitatea absolută, iar pe de altă parte înscrisurile din CF existente la momentul încheierii contractului au evidenţiat faptul că imobilul în litigiu era grevat de un drept de ipotecă. În atare situaţie, creditorul ipotecar avea dreptul să urmărească imobilul în mâna oricui s-ar fi aflat, iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 2005 fiind rezultatul firesc al executării unei creanţe, în cadrul procedurii de faliment începute împotriva debitoarei falite SC Z. SA Suceava.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta invocând aceleaşi motive ca cele din susţinerea acţiunii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 63 din 11 iunie 2007, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar, a reţinut că reclamanta – apelantă a dobândit imobilul în discuţie în baza sentinţei nr. 2649 din 20 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava, grevat de sarcini şi aceasta motivat de faptul că debitoarea SC Z. SA Suceava a încheiat contractul de ipotecă sub nr. 3337 din 23 aprilie 1996 în favoarea F., pentru un credit de 25.000 dolari S.U.A.
Pe cale de consecinţă, ipoteca constituită în favoarea creditoarei F. era opozabilă reclamantei-apelante şi aceasta a cunoscut deci că apartamentul era grevat de sarcini.
Executarea ipotecii constituită asupra întregului imobil s-a făcut ca urmare a vânzării dispuse de judecătorul sindic şi efectuate de lichidatorul judiciar în dosarul de faliment nr. 5243/2000, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat de adjudecătorii cumpărători intimaţi fac dovada că aceştia au dobândit imobilul în întregime liber de sarcini.
De asemenea, s-a reţinut că preţul la care s-a făcut vânzarea la licitaţia publică a imobilului în cadrul dosarului de faliment, nu poate fi cenzurat atâta timp cât vânzarea s-a făcut în urma adjudecării la licitaţie publică, acest aspect putând fi invocat pe calea unei acţiuni privind anularea licitaţiei.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta prin care reia criticile formulate în apel, din conţinutul acestora rezultând că se referă la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, susţine că a fost ignorat faptul că a fost vorba despre o vânzare directă şi nu licitaţie, că nu a fost citată în dosarul de faliment. De asemenea, consideră că nu se poate trece peste sentinţa nr. 2649 din 20 iunie 2002 prin care s-a asigurat transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în discuţie, care ţine loc de act de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că din conţinutul motivelor de recurs s-a putut face încadrarea în cadrul celor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., excepţia nulităţii ridicată de intimată nu poate fi reţinută.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta-recurentă a dobândit imobilul aşa cum se afla în patrimoniu SC Z. adică grevat de sarcini şi anume ipoteca constituită prin contractul de ipotecă nr. 3337 din 23 aprilie 1996 în favoarea creditoarei F.
Potrivit art. 1746 alin. (1) şi (3) C. civ., ipoteca grevează bunul iar nu persoana care a constituit ipoteca şi dă dreptul creditorului ipotecar să urmărească bunul în mâna oricui s-ar afla chiar dacă proprietarul urmărit nu este debitorul creditorului ipotecar.
Prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare, adjudecătorii cumpărători, intimaţii au dobândit imobilul liber de sarcini, aşa cum rezultă şi din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Suceava prin încheierea de autentificare din 2 noiembrie 2005, fiind astfel finalizată procedura de executare a ipotecii.
Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, adjudecătorii au dobândit imobilul în cauză, iar, ca urmare a executării ipotecii care greva întregul imobil recurenta-reclamantă a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului său.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta I.V., împotriva deciziei nr. 63 din 11 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 415/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 419/2008. Comercial → |
|---|
