ICCJ. Decizia nr. 420/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 420/2008
Dosar nr. 2945/2/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 25 aprilie 2007, reclamanta SC C.G. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă nr. 933200 din 2 decembrie 1999 încheiat între B.A. Iaşi şi A.V.A.S. şi a titlului executoriu din 26 martie 2002.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de cesiune de creanţă nr. 933200 din 2 decembrie 1999 debitorul cedat este doar SC C.G. SRL iar nu numiţii A.G. şi A.E. persoane care au fost executate abuziv şi nelegal de către A.V.A.S. conform titlului executoriu nr. 4078 din 26 martie 2002.
S-a mai arătat că numele şi semnătura numiţilor A.G. şi E. nu apare pe niciunul din contractele de credit ale SC C.G. SRL cu nr. 120/1995 nr. 235/1995 şi nr. 27/1994 care au făcut obiectul cesiunii, aspect care, în opinia reclamantei susţine nulitatea prin lipsa consimţământului celor două persoane fizice.
Reclamanta a mai invocat şi excepţia puterii de lucru judecat şi excepţia nulităţii absolute a titlului executoriu nr. 4078 din 26 martie 2002 emisă de către A.V.A.S. numiţilor A. Astfel se susţine că datoria de 90.865,29 dolari S.U.A. trebuia considerată ca aparţinând exclusiv SC C.G. SRL
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 136 din 20 iunie 2007, a respins acţiunea ca nefondată.
În argumentarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că procedura de executare silită demarată de către A.V.A.S. în calitate de creditor cesionar se află doar în legătură mediată de cesiunea de creanţă contestată, şi că în fapt partea încearcă a pune în discuţie garanţiile care însoţesc creanţele cesionate respectiv angajarea garanţiilor de către numiţii A., aspecte care însă nu pun în examinare legalitatea încheierii actului de cesiune de creanţă intervenit între A.V.A.S. şi B.A. SA.
S-a mai precizat că hotărârile depuse sub autoritatea de lucru judecat nu poate duce la concluzia nelegalităţii absolute a actului de cesiune de creanţă.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs A.G. şi E. şi SC C.G. SRL criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa nu a exercitat rolul activ în sensul că nu a pus în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin şi nu a stăruit pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.
De asemenea, a mai arătat că instanţa de fond nu a motivat în fapt şi drept hotărârea, şi a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea formulată reclamanta SC C.G. SRL a atacat în justiţie două acte juridice respectiv contractul de cesiune de creanţă încheiat între B.A. Iaşi şi A.V.A.S. şi titlul executoriu nr. 4078 din 26 martie 2002, act întocmit de A.V.A.S. în procedura execuţională silită demarată împotriva intervenienţilor A.
Justificat instanţa a reţinut că nu sunt motive de nulitate a contractului de cesiune de creanţă, şi că nu s-a arătat în ce constau încălcările prescripţiilor legale în materie.
De altfel, aşa cum a reţinut instanţa de fond întreaga motivare a acţiunii vizează modalitatea considerată nelegală în care A.V.A.S. a înţeles, în calitatea sa de creditor prin efectul cesiunii de creanţă, să îndrepte actele de executare silită împotriva intervenienţilor.
În speţă, nu se poate reţine că nu s-a pronunţat instanţa asupra excepţiilor invocate întrucât singura excepţie ridicată a fost cea a autorităţii de lucru judecat la care s-a răspuns.
Nulitatea actului de cesiune a făcut obiectul cererii, în realitate însă solicitând infirmarea procedurii de executare silită, în speţă reclamanta-recurentă având sarcina probei neputându-se reţine lipsa rolului activ respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate considerând că soluţia pronunţată este legală, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenţii A.G., A.E. şi SC C.G. SRL IAŞI, împotriva sentinţei nr. 136 din 20 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 421/2008. Comercial → |
|---|
