ICCJ. Decizia nr. 424/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 424/2008
Dosar nr. 1768/62/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1874/ S din 23 aprilie 2007, a respins cererea formulată de reclamantul B. BRAŞOV cu sediul în municipiul Braşov, judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâta SC E.L. SRL cu sediul social în municipiul Braşov, judeţul Braşov, ca rămasă fără obiect. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul B. BRAŞOV a solicitat declararea nulităţii pârâtei SC E.L. SRL, întrucât obiectul său de activitate este ilicit şi să se desemneze un lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, deoarece prin încheierea judecătorului delegat s-a admis cererea sa privind schimbarea obiectului şi activităţii principale a societăţii din activităţi juridice, în agenţii imobiliare.
S-a apreciat că potrivit art. 57 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea în anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond. Pârâta a modificat actul constitutiv, în ceea ce priveşte activitatea sa principală la data de 22 februarie 2007, menţiunea de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov fiind solicitată şi efectuată la data de 27 februarie 2007.
Cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă cu motivarea că pârâta a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare, nefiind pusă în întârziere înainte de promovarea cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de reclamantul B. BRAŞOV împotriva sentinţei civile nr. 1847/ C din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată şi în consecinţă a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 12 lei cheltuieli de judecată. Au fost păstrate dispoziţiile privind respingerea petitelor 1 şi 2.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei procesuale, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât introducerea acţiunii a fost determinată de culpă pârâtei, care şi-a atribuit un obiect de activitate ilicit. Acţiunea nu are ca obiect executarea unei obligaţii de către pârâtă, în consecinţă nu se impune punerea în întârziere.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în cuantum de 12 lei, însă nu s-a făcut dovada plăţii onorariului de avocat.
Împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs reclamantul B. BRAŞOV, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei, obligând pârâta şi la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului B, BRAŞOV, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
Din verificarea documentaţiei existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plăţii efective a onorariului de asistenţă juridică, raţiuni care determină respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de B. BRAŞOV împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. BRAŞOV, împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 435/2008. Comercial → |
|---|
