ICCJ. Decizia nr. 435/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 435/2008
Dosar nr. 1640/2/2003
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1668 din 29 martie 1999, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta – pârâtă SC A.J. în contradictoriu cu pârâta – reclamantă SC P. SRL Bucureşti şi în consecinţă s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 368 din 13 februarie 1994, a fost obligată pârâta – reclamantă la plata sumei de 283.400.000 lei chirie; 49.476.000 lei penalităţi de întârziere şi 11.184.570 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă, ca prematur formulată, cererea de evacuare formulată de aceeaşi parte. A fost admisă în parte cererea reconvenţională şi obligată reclamanta – pârâtă către pârâta – reclamantă la 427.627.893 lei contravaloare lucrări de îmbunătăţire a spaţiilor închiriate şi 26.291,.458 lei, cheltuieli de judecată. S-a instituit un drept de retenţie a pârâtei – reclamante asupra lucrărilor efectuate până la achitarea de către reclamanta – pârâtă a debitului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 522 din 27 martie 2001, a admis apelurile declarate de părţi şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a dispus evacuarea SC P. SRL Bucureşti din obiectivele închiriate. A mai fost obligată pârâta – reclamantă SC P. SRL Bucureşti la plata sumei de 1.420.053.000 lei reprezentând contravaloare lucrări, îmbunătăţiri efectuate la obiectivele închiriate. S-a dispus păstrarea celorlalte dispoziţii şi au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în apel. De menţionat că în această fază procesuală a fost completat probatoriul cu o expertiză tehnică.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 7431 din 06 decembrie 2002, a admis recursurile declarate de reclamanta S.A. JILAVA şi pârâta SC P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 522 din 27 iunie 2001 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecare.
În motivarea soluţiei, instanţa de recurs a reţinut că, deşi pe tot parcursul procesului pârâta reclamantă a invocat excepţia de non adimpleti contractus prin nepunerea la dispoziţia sa de către reclamanta – pârâtă a spaţiilor închiriate, în starea corespunzătoare destinaţiei ce urma a o primi, instanţa de apel nu a pus excepţia în discuţia părţilor şi nu s-a referit la aceasta în considerentele deciziei.
S-a respins nemotivat cererea formulată de ambele părţi de efectuare a unei noi expertize şi motivând şi soluţia pe concluziile „expertizei" nefundamentate ştiinţific (fără cercetări în teren, chiar şi lucrările ascunse se pot identifica prin sondaje în teren) şi-a întemeiat soluţia pe un mijloc de probă necorespunzător. Numai prin administrarea unei expertize mixte (tehnico – contabilă) care să identifice toate lucrările executate la faţa locului, să determine calitatea acestora şi natura lor (partea tehnică) apoi să realizeze o evaluare economico – financiară (partea contabilă) se poate ajunge la clarificarea definitivă a raporturilor dintre părţi şi, la justa soluţionare a cauzei.
În apel după casare, prin Decizia nr. 686 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost admise ambele apeluri formulate de apelanta – reclamantă – pârâtă S.A.JILAVA şi apelanta – pârâtă reclamantă SC P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1668 din 29 martie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 4978/1996, şi a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă acţiunea principală astfel cum a fost precizată, dispunându-se evacuarea pârâtei – reclamante din obiectivele închiriate în baza contractului de închiriere nr. 368/15 decembrie 1994.
A fost obligată pârâta – reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 11.664.977.200 ROL din care suma de 6.028.807.200 ROL chirie reactualizată şi 5.636.170.000 ROL penalităţi de întârziere.
De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvenţională astfel cum a fost precizată şi obligată reclamanta – pârâtă să plătească pârâtei – reclamante suma de 7.349.325.661 ROL cu titlu de contravaloare lucrări îmbunătăţiri efectuate la obiectivele închiriate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate în toate fazele procesuale, obligând pe apelanta – pârâtă – reclamantă să plătească apelantei – reclamante – pârâte suma de 53.013.834 ROL diferenţe cheltuieli de judecată.
S-a mai dispus obligarea apelantei – pârâte – reclamantă la plata sumei de 10.000.000 ROL diferenţă onorariu expertiză tehnică.
S-a apreciat că între părţi a fost încheiat contractul de închiriere nr. 368 din 15 decembrie 1994, prin care apelanta - reclamantă – pârâtă, în calitatea de proprietar a închiriat apelantei – pârâte – reclamante în calitatea de chiriaş obiectivele descrise, existând o înţelegere tacită în sensul că SC P. SRL a acceptat închirierea obiectivelor în starea în care se aflau iar S.A. JILAVA a acceptat efectuarea de către chiriaş a unor lucrări de amenajare şi reparare pentru ca obiective să corespundă în totalitate scopului pentru care au fost închiriate.
În aceste condiţii, apelanta SC P. SRL nu se poate apăra invocând excepţia non adimpleti contractus, respectiv că S.A. Jilava nu i-a pus la dispoziţie obiectivele închiriate în stare corespunzătoare. Dacă ar fi fost nemulţumită de starea imobilelor închiriate, apelanta SC P. SRL putea solicita rezilierea contractului de închiriere, lucru pe care nu l-a făcut. Dimpotrivă, bunurile închiriate au fost folosite şi la acestea au fost efectuate lucrări de întreţinere, reparaţii, reabilitare şi chiar subînchiriate.
Împrejurarea că din septembrie 1995 SC P. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de plată a chiriei, deşi a fost notificată în mai multe rânduri, a condus la rezilierea contractului de închiriere, cu consecinţa evacuării.
A fost probată de SC P. SRL efectuarea de îmbunătăţiri la obiectivele închiriate, în sumă de 7.349.325.661 ROL, constatându-se un drept de retenţie.
S-a reţinut, din raportul de expertiză contabilă că valoarea totală a datoriei SC P. SRL faţă de S.A. Jilava, constând din chirie reactualizată şi penalităţi de întârziere este de 11.700.547.200 lei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 686 din 20 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC P. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 raportat la art. 312 pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor cuprinse în cererea de apel, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a fost dată cu încălcarea legii şi nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare, sprijinite pe dovezi temeinice, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Greşit a fost reziliat contractul de închiriere, deoarece reclamanta nu şi-a executat obligaţii principale, iar la cererea părţilor a fost respinsă efectuarea unei noi expertize tehnice în construcţii.
Intimata reclamantă S.A. Jilava a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că instanţa de apel, cu ocazia rejudecării apelului, a respectat recomandările cuprinse în Decizia nr. 7431 din 6 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, în conformitate cu care au fost puse în discuţia părţilor toate excepţiile şi s-au dispus efectuarea de expertize tehnică şi contabilă. Potrivit art. 385 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, prin încheierea din Şedinţa publică din 11 martie 2003, instanţa de apel, deliberând asupra probelor cerute de părţi, a încuviinţat o expertiză tehnică cu obiectivele stabilite prin Decizia de casare, o expertiză contabilă cu obiectivul de evaluare economico financiară a lucrărilor executate, precum şi proba cu interogatorii şi înscrisuri.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. P.I., P.I.C. şi P.C., experţi tehnici judiciari atestaţi de Ministrul Justiţiei, a urmat expertizelor tehnice efectuate de ing. S.D. şi ing. M.V. şi a identificat lucrările de construcţii efectuate, calitatea lor şi o evaluare. La data de 28 aprilie 2004 a fost încheiat un proces verbal, semnat de ambele părţi, împrejurare în care SC P. SRL s-a obligat să pună la dispoziţia experţilor documentaţia tehnică proiect şi actele, situaţii de lucrări şi facturi din care să rezulte cantităţile de lucrări executate.
Amplu documentat şi bine argumentat, experţii tehnici au analizat, în teren, prin măsurare toate lucrările presupuse a fi executate după data semnării contractului, au descris amănunţit fiecare construcţie în parte şi au explicat, acolo unde a fost cazul, considerentele pentru care nu s-au luat în consideraţie anumite lucrări de remediere (exemplu la Hala nr. 4 nu s-au luat în consideraţie lucrările de remediere executate cu carton asfalt, deoarece contravin normelor neoferind garanţie în lucrări).
Prin încheierea de la 12 aprilie 2005 au fost încuviinţate obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de apelanta-pârâtă, iar experţii tehnici au dat răspuns la acestea, menţinându-şi punctul de vedere iniţial.
Nu poate fi primită critica din motivele de recurs că în cauză se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice, iar instanţa de apel greşit a respins această cerere, deoarece, aşa cum s-a expus anterior, experţii pe baza documentaţiei prezentate de părţi şi a constatărilor în teren, au răspuns la obiectivele stabilite, lămurind sub toate aspectele problema legată de construcţii.
Raportul de expertiză contabilă, refăcut, al expertului contabil P.G. a răspuns la obiectivul stabilit, acela de evaluare economico-financiară a lucrărilor prevăzute prin expertiza tehnică, concluzionând că valoarea totală a construcţiilor este de 7.349.325.662 lei vechi. De asemenea, a fost evaluată datoria SC P. SRL către reclamantă, care totalizează 11.700.547.200 lei vechi, compusă din valoarea chiriei actualizate în cuantum de 6.064.377.200 lei vechi, şi valoarea penalităţilor de 5.636.170.000 lei vechi.
Dreptul de apărare a fost respectat în egală măsură pentru ambele părţi, care au solicitat probe ce au fost admise, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti le-au fost admise obiecţiuni la raportul de expertiză. Mai mult, expertiza contabilă, în prima sa formă, a fost refăcută la cererea pârâtei SC P. SRL, deoarece expertul P.G. nu a făcut dovada convocării legale a pârâtei. Împrejurarea că s-a respins efectuarea unei noi expertize tehnice, nu este natură a considera că au fost încălcate drepturile procesuale ale pârâtei, prin aceea că s-a apreciat de instanţa de apel că experţii au răspuns la toate obiectivele stabilite, cu suficientă rigurozitate pentru a lămuri situaţia de fapt.
Printr-o motivare concisă, au fost conferite argumente juridice la toate motivele de apel şi au fost examinate toate mijloacele de apărare ale părţilor, cu referinţă la drepturile şi obligaţiile care au decurs din executarea contractului de închiriere, inclusiv aplicarea dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., care dau eficienţă rezilierii contractului de închiriere pentru neplata chiriei de către SC P. SRL.
Atât doctrina cât şi jurisprudenţa C.E.D.O., au statuat, că nu este necesar ca instanţa să răspundă în parte fiecărui motiv, ci este suficient ca, din modul în care a fost tratată cauza să se desprindă convingerea că au fost avute în vedere toate aspectele invocate, cu o expunere şi motivare globală.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta SC P. SRL Bucureşti la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.A. JILAVA.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva deciziei nr. 686 din 20 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 686 din 20 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei S.A. JILAVA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 436/2008. Comercial → |
|---|
