ICCJ. Decizia nr. 479/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 479/2008
Dosar nr. 768/101/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 81 din 31 ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.O.N.V. prin procurator C.G. în contradictor cu pârâta S.C.P.E.E. şi în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie antentificat sub nr. 2233 din 28 august 1967.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul este unicul moştenitor (fiu) al numitei A.E. şi că aceasta a încheiat cu pârâta, fostă I.C.H.P. TURNU SEVERIN, un contract de donaţie în baza căruia a donat suprafaţa de 112,71 m.p. din suprafaţa totală de 300,24 m.p. situată în Turnu Severin necesară construirii sediului său.
Conform procesului verbal încheiat, la 15 ianuarie 2007, semnat de ambele părţi, în prezent, terenul este folosit pentru rampă de acces şi curte garaj, alee acces pietonal, parcare auto, clădire sediu.
Contractul de donaţie a fost încheiat în contextul în care tatăl reclamantului a fost condamnat politic la 5 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, cu măsura confiscării întregii averi conform sentinţei nr. 205/1961 iar prin sentinţa nr. 2909 din 17 noiembrie 1961 făcându-se împărţirea bunurilor comune, existând ameninţarea exproprierii întregului teren, instanţa de fond a mai reţinut inexistenţa intenţiei de a gratifica şi deci lipsa consimţământului la încheierea actului.
Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 130 din 22 mai 2007, a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea reclamantului.
În considerentele deciziei s-a reţinut că acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 953, 956 şi 960 C. civ., care reglementează eroarea, dolul şi voinţa ca vicii de consimţământ, situaţie în care contractul de donaţie este lovit de nulitate relativă iar nu de nulitate absolută.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune pentru violenţă începe să curgă de la data încetării ei iar termenul de 3 ani s-a împlinit în anul 1994 deoarece din 1990 nu s-a mai pus problema existenţei violenţei.
În contra deciziei a declarat recurs reclamantul R.O.N.V. prin procurator C.G.
Recursul nu este motivat în raport de cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea în fapt permite încadrarea criticilor în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea făcând referire la incidenţa art. 2 şi 21 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 261 pct. 7 C. proc. civ.
Intimata SC H. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, criticile vizând temeinicia hotărârii atacate. Pe fond se susţine că, contractul de donaţie este lovit de nulitate relativă, nu de nulitate absolută, iar acţiunea cu privire la acesta este prescriptibilă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât invocă atât în fapt cât şi în drept vicii de consimţământ prevăzute de art. 953, 954, 956, 960 C. civ.
Opinia Înaltei Curţi.
Verificând Decizia atacată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., în care instanţa încadrează dezvoltarea criticilor recurentului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanţa de apel nu contestă împrejurarea că, contractul de donaţie în speţă, este lovit de nulitate, numai că nulitatea, în raport de temeiul de drept al acţiunii este calificată drept nulitate relativă cu consecinţa prescriptibilităţii dreptului material la acţiune în ce o priveşte.
Faptul că, contractul de donaţie este lovit de nulitate nu este contestat nici de intimată aceasta calificând şi ea nulitatea ca fiind o nulitate relativă, în raport de acelaşi criteriu.
Numai că, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat în mod neechivoc să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie încheiat la 28 august 1967 iar motivarea în fapt a acţiunii evocă, practic, lipsa voinţei ca şi condiţie de validitate a convenţiei civile, concretizată în lipsa intenţiei de a gratifica (animus donandi), contractul de donaţie ca şi contract gratuit fiind un contract intuitu personae.
Instanţa de apel, când a primit critica apelantei trebuia să observe că instanţa de fond a realizat, conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., concordanţa între obiectul acţiunii şi anume constatarea nulităţii absolute a contractului şi temeiul de drept pe care aceasta îl menţionează şi care referă la vicii de consimţământ, în sensul imperativului instituit de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., conform căruia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Într-adevăr, prin încheierea din 13 decembrie 2006 s-a constatat că instanţa a fost investită cu o acţiune în nulitate absolută iar nu în nulitate relativă, fiind respinsă excepţia prescripţiei invocată de pârâtă prin întâmpinare în raport de temeiul de drept al acţiunii.
Procedând la admiterea apelului schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca prescrisă cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, în sensul imprescribilităţii dreptului la acţiune în constatarea nulităţii absolute instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia atacată şi va respinge apelul declarat de pârâta intimată.
Critica cu privire la nelegalitatea deciziei în sensul încălcării art. 261 alin. (7) C. proc. civ., prin neindicarea căii de atac a rămas astfel fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul R.O.N.V. împotriva deciziei nr. 130 din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC H. SA Bucureşti, sucursala H.P.F. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei nr. 81 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 482/2008. Comercial → |
|---|
