ICCJ. Decizia nr. 438/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 438/2008
Dosar nr. 4592/118/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 41 din 9 ianuarie 2007, pronunţată în dosar nr. 1964/2006 al Tribunalului Constanţa, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.P.N. şi V.G. împotriva pârâtei SC I.D.C. SA Voluntari cu consecinţa obligării acesteia la executarea antecontractului de vânzare-cumpărare în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru terenul în suprafaţă de 589,4 mp. reprezentând lotul AA 13 situat administrativ în Constanţa, cu 1.018,3 lei cheltuieli de judecată. Totodată s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă având ca obiect constatarea rezilierii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 17 decembrie 2004 şi a contractului de execuţie construcţie nr. 81 din 17 decembrie 2004, precum şi obligarea reclamanţilor la plata daunelor-interese în sumă de 393.508.800 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, raporturile juridice dintre părţi sunt complexe fiind materializate în contractul de rezervare lot şi antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 17 decembrie 2004 constând în obligaţia asumată de pârâtă de a vinde reclamanţilor suprafaţa de 589,4 mp. teren după împlinirea termenului de 75 de zile de la data achitării preţului, obligaţie parţial îndeplinită de reclamanţi la data încheierii acestei convenţii. Pe terenul respectiv, pârâta urma să edifice pentru reclamanţi o construcţie în schimbul achitării preţului conform stadiilor de execuţie stabilite prin contractul de execuţie nr. 81 din 17 decembrie 2004. Anterior încheierii acestui contract, între reclamanţi şi societatea M.T.S. L. s-a redactat contractul de leasing nr. A 221 din 7 decembrie 2004 care urma să aibă un caracter tripartit sub forma contractului de execuţie nr. 10 din 26 ianuarie 2005, dar care a fost semnat în final doar de reclamanţi şi pârâtă deoarece Societatea M.T.S. L. nu şi-a exprimat consimţământul.
În consecinţă, apreciază tribunalul, singura convenţie în temeiul căreia s-au derulat relaţiile contractuale având ca obiect realizarea construcţiei a fost contractul de execuţie nr. 81 din17 decembrie 2004.
În acest context, dat fiind faptul că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţia achitării integrale a preţului terenul în termenul stabilit şi că nu operează condiţia rezolutorie cuprinsă în art. 8 din contractul nr. 1/2004 s-a admis acţiunea reclamanţilor în sensul obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, pentru terenul anterior menţionat.
În privinţa condiţiei rezolutorii s-a reţinut că aceasta nu a operat deoarece conform acestei clauze, părţile au prevăzut posibilitatea desfiinţării antecontractului ca urmare a desfiinţării contractului de antrepriză încheiat cu M.T.S. L. Or, având în vedere că singurul contract încheiat cu această societate era cel înregistrat sub nr. A 221/2004, care însă nu conţinea un pact comisoriu expres de gradul IV care să fi permis pârâtei să considere desfiinţat contractul, rezultă că nu s-a împlinit condiţia rezolutorie, motiv pentru care solicitarea formulată de pârâtă pe calea cererii reconvenţionale de a se constata rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a celui de execuţie a fost respinsă ca nefondată.
De asemenea, a fost înlăturată, ca nedovedită, şi susţinerea pârâtei referitoare la neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei de a achita preţul construcţiei, pe stadii de lucrări, cu motivarea că reclamanţii nu au înregistrat restanţe mai mari de 45 zile în efectuarea acestor plăţi.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 139 din 13 iunie 2007 pronunţată în dosar nr. 4592/118/2006 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, instanţa de control judiciar însuşindu-şi în întregime considerentele avute în vedere de tribunal, a apreciat hotărârea criticată ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că ambele instanţe au pronunţat hotărâri prin interpretarea greşită a actelor juridice deduse judecăţii, schimbându-se înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora atât în privinţa admiterii acţiunii principale cât şi a respingerii cererii reconvenţionale.
Astfel, susţine recurenta, referitor la obligarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru terenul din litigiu, soluţia este contrară voinţei clar exprimată de părţile contractante de a încheia un astfel de contract doar în condiţiile edificării unei construcţii pe acest teren.
În consecinţă, dar fiind faptul că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia preţului pentru construcţia edificată, soluţia de obligare la încheierea contractului este nelegală, deoarece contrar celor reţinute de instanţe, condiţia rezolutorie prevăzută în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2004 s-a îndeplinit.
De altfel, intenţia reclamanţilor de a găsi un finanţator pentru suportarea contravalorii construcţiei este evidentă şi rezultă din contractul nr. 10/2005 care are valoarea unui început de dovadă scrisă a susţinerii referitoare la nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate, act pe care instanţa de apel l-a apreciat ca fiind inexistent deşi era semnat de părţile din litigiu.
A doua critică vizează modul de soluţionare a cererii reconvenţionale care de asemenea este rezultatul unei interpretări eronate a clauzelor contractelor încheiate între părţi.
Sub acest aspect, menţionează recurenta, condiţia rezolutorie prevăzută la art. 8 din antecontractul nr. 1/2004 s-a îndeplinit, deoarece contractul de antrepriză cu M.T.S. L. nu s-a încheiat, astfel că sumele achitate de reclamanţi urmau regimul stabilit la cap. VII din contractul de execuţie.
Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de achitare a construcţiei şi că la rândul lor au solicitat în subsidiar constatarea rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2004 instanţa nu putea trece peste voinţa comună a părţilor.
Pentru aceleaşi considerente, arată recurenta, şi cererea de reziliere a contractului de execuţie nr. 81/2004 era întemeiată ca şi aceea de obligare la plata daunelor-interese.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., curtea constată că este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Contractele din litigiu relevă intenţia comună a părţilor de a realiza o construcţie, cu plata pe stadii de execuţie conform graficului stabilit prin contractul nr. 81/2004, urmând ca reclamanţii, în calitate de beneficiari să dobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent în suprafaţă de 589,4 mp., preţul fiind achitat în condiţiile prevăzute prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2004 încheiat între părţi.
Întrucât contractul tripartit ce urma să fie încheiat între părţile din litigiu şi M.T.D. L. în calitate de finanţator, nu s-a mai finalizat şi edificarea construcţiei a ajuns doar la stadiul fizic 3 din cele 7 stabilite prin contractul nr. 81/2004. În aceste condiţii reclamanţii apreciind că şi-au îndeplinit obligaţia de a achita integral contravaloarea terenului au promovat cererea de chemare în judecată solicitând în principal obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică şi în subsidiar, în situaţia imposibilităţii executării obligaţiei în natură să se dispună rezoluţiunea antecontractului, pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate. Totodată şi pârâta prin cererea reconvenţională a solicitat să se constate rezoluţiunea acestui antecontract, în considerarea art. 8 din convenţie care prevedea o clauză rezolutorie constând în desfiinţarea contractului de antrepriză cu M.T.S. L. şi care în opinia sa a operat deoarece respectivul contract nu s-a mai încheiat şi prin urmare nu mai este asigurată finanţarea construcţiei.
Într-adevăr, astfel cum au reţinut instanţele, raporturile juridice dintre părţi sunt complexe, fiind materializate prin contracte distincte, dar ale căror clauze se află în interdependenţă.
Din această perspectivă, rezultă fără echivoc faptul că obiectul convenţiei l-a constituit conform art. II din contractul de execuţie nr. 81/2004, realizarea de către executant, în speţă pârâta, pe cheltuiala beneficiarului, adică a reclamanţilor a unei construcţii ce urma să fie edificată pe terenul în suprafaţă de 589,4 mp.
În privinţa modalităţii de plată, părţile au stabilit că preţul aferent terenului se va achita în condiţiile stabilite prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2004 şi art. IV din contractul nr. 81/2004, care include şi graficul pentru plata preţului construcţiei pe stadii de execuţie.
Totodată părţile au convenit, conform art. VIII din contractul nr. 81/2004 ca ulterior achitării şi predării construcţiei, reclamanţii vor deveni proprietarii terenului încheindu-se în acest scop un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, sub condiţie rezolutorie.
În consecinţă, raportat la aceste clauze contractuale trebuia stabilită măsura în care fiecare dintre părţi şi-a îndeplinit propriile obligaţii, având în vedere inclusiv împrejurarea că înşişi reclamanţii au solicitat, este adevărat, în subsidiar rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1/2004, cerere formulată şi de pârâtă pe cale reconvenţională.
De asemenea, era esenţial a se stabili dacă finanţarea edificării construcţiei mai este asigurată având în vedere că s-a respins cererea pârâtei de reziliere a contractului de execuţie nr. 81/2004 ceea ce are drept consecinţă că această convenţie este în vigoare, deşi pârâta reproşează tocmai neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei de achitare la termen a contravalorii construcţiei în măsura în care a fost realizată, ceea ce în plus antrenează răspunderea contractuală a acestora conform clauzelor de comun acord stabilite.
Aşa fiind, având în vedere că instanţa a interpretat greşit clauzele contractelor aplicându-le unei stări de fapt insuficient clarificate şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deplin stabilite, în temeiul art. 304 pct. 8, art. 312 alin.(1) şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, jud. Ilfov împotriva deciziei nr. 139/ COM din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 448/2008. Comercial → |
|---|
