ICCJ. Decizia nr. 481/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 481/2008
Dosar nr. 1144/42/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 396 din 20 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta E.I. împotriva pârâtei F.D.F.E. Muntenia Nord, sucursala Târgovişte şi, în consecinţă s-a anulat factura nr. 6836967 din 21 iunie 2006, seria PMYDF emisă de pârâtă şi s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi facturi care să reflecte consumul real de energie electrică utilizată de reclamantă pentru perioada 25 ianuarie 2006 – 21 februarie 2006.
De asemenea, pârâta a fost obligată să furnizeze energie electrică reclamantei, pentru imobilul situat în comuna Răzvad, Aleea Mănăstirea Dealu conform contractului de furnizare a energiei electrice încheiate între părţi, până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel, în urma probatoriilor administrate în cauză ce au constat în expertize tehnice de specialitate, prima instanţă a reţinut că aparatul de măsură a energiei electrice montat de pârâtă la domiciliul reclamantei nu a funcţionat corect, dat fiind că testarea sa în condiţii de laborator a demonstrat că nu se încadrează în erorile tolerate aşa cum au fost stabilite în Normele Metodologice N.M.L. din 5 februarie 1992 aprobate prin O.B.R.M. nr. 143/1998.
S-a mai constatat că durata de funcţionare a aparatului a expirat la 1 noiembrie 2005 astfel că, la data de 1 februarie 2006 când, s-a constatat eroarea de înregistrare, funcţionarea sa era în afara perioadei legale.
Comparând consumul de energie electrică pentru perioadele imediat anterioare şi având în vedere că la domiciliul reclamantului există acelaşi tip de aparate casnice ca şi în perioadele anterioare s-a concluzionat că aparatul de înregistrare a consumului electric prezenta grave deficienţe de funcţionare motiv pentru care au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic G.C.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 156 din 3 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a schimbat, în tot, sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că obiectul cauzei a constat în anularea facturii nr. 6836967 din 21 februarie 2006 emisă de pârâtă pentru suma de 2458,31 lei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi facturi care să reflecte consumul real de energie electrică pentru perioada 31 decembrie 2005 – 14 februarie 2006.
Că, din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo defecţiune a contorului instalat la imobilul reclamantului, ci numai faptul că termenul de valabilitate de 5 ani a expirat, iar eroarea de măsură a fost în minus, deci în defavoarea furnizorului.
S-a mai considerat că potrivit HG nr. 1007/2004 s-a procedat nelegal la un calcul prin estimare cu facturile anterioare, neexistând o convenţie în acest sens, iar determinarea consumului nu putea fi stabilită în acest mod şi datorită faptului că, respectiv la 14 februarie 2006 citirile erau făcute de către abonat şi prezentate la casieriile societăţii cu ocazia plăţilor.
De asemenea, instanţa a mai avut în vedere şi, faptul că la 14 februarie 2006, cu ocazia înlocuirii contorului, salariaţii pârâtei au putut avea acces la contor şi au determinat consumul real al de energie electrică pentru perioada supusă discuţiei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, considerând că aceasta este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) argumentând astfel:
- Instanţa de apel nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză privitoare la starea tehnică a contorului şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiile art. 24 din OG nr. 20/1992 şi a prevederilor OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
Recurentul arată că termenul de valabilitate pentru aparatele de măsurare este de 5 ani şi că pentru perioada pentru care se contestă consumul, termenul de valabilitate expirase astfel că s-au nesocotit prevederile art. 24 din OG nr. 20/1992, art. 7, 9 şi 11 din OG nr. 21/1992.
Decizia atacată se bazează pe o interpretare greşită a probelor administrate în cauză şi pe o prezumţie greşită conform cu care chiar dacă aparatul de măsurare a prezentat defecţiuni, acestea ar fi generat numai o înregistrare în minus a consumului şi nu o înregistrare în plus.
Consideră că aspectele reţinute de instanţa apelului sunt nefondate întrucât, anterior înlocuirii aparatului de măsurare defect cât şi ulterior înlocuirii acestuia pe o durată de circa 3 ani, există un consum mediu lunar constatat de circa 636 KW/h.
De asemenea, recurentul arată că este nereală susţinerea instanţei de apel în sensul căreia citirile contorului erau făcute de abonat, ceea ce nu ar fi permis o verificare a lor de către reprezentanţii pârâtei întrucât, chiar din raportul de expertiză rezultă că s-au efectuat citiri de regularizare în anii 2001, 2002 şi 2003.
În continuare sunt reluate aspecte ce ţin de consemnările cuprinse în raportul de expertiză considerându-se că mijlocul de măsurare nu se încadrează în erorile tolerate prevăzute de Normele de Metodologie legală N.M.L. din 5 februarie 1997.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În mare parte, criticile invocate de recurent vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi de aprecierea ce a fost dată probelor, în speţă expertize tehnice de specialitate, aspecte ce nu pot fi supuse controlului judiciar în această fază procesuală motiv pentru care Înalta Curte nu se va opri asupra lor, ci va proceda doar la analizarea aspectelor de nelegalitate.
Astfel, instanţa de apel a considerat corect că determinarea consumului de energie electrică nu poate fi stabilită prin examinarea şi compararea facturilor ce fac obiectul prezentei cauze, cu facturile emise anterior acestei perioade facturate, întrucât potrivit Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG nr. 1007/2004 potrivit cu care calculul prin estimare nu este permis fără existenţa unei convenţii în acest sens.
De asemenea, în situaţia în care citirile contorului erau efectuate de către abonat şi prezentate casierii de la sediul pârâtei, ultima citire efectuată de reprezentanţii pârâtei fiind în ianuarie 2003 este firesc ca determinarea consumului să nu poată fi făcută prin comparaţie cu perioadele anterioare.
În condiţiile în care, situaţia de fapt stabilită de instanţa apelului nu poate fi reluată în recurs, atât timp cât s-a stabilit că aparatul de măsurat (contorul instalat la imobilul reclamantei) nu era defect, ci doar că expirase termenul de valabilitate al acestuia situaţie în care nu mai putea fi utilizat în domenii de interes public, respectiv tranzacţiei comerciale, nu se poate reţine încălcarea prevederilor OG nr. 20/1992 şi OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
Pentru considerentele expuse urmează a se respinge, ca nefondat, recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.I. împotriva deciziei nr. 156 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 483/2008. Comercial → |
|---|
