ICCJ. Decizia nr. 483/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 483/2008
Dosar nr. 2842/62/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 492 din 13 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Braşov, şi în contradictoriu cu pârâta SC I.T. SRL Braşov şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă dispunându-se obligarea reclamantei - pârâte la predarea semiremorcii şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 366,26 lei.
Prin acţiunea reclamanta a solicitat să se constate că înscrisul denumit Acord, încheiat la 24 mai 2006 sub nr. 7 are caracterul unui contract de gaj cu deposedare; pârâta să fie obligată să predea documentele ce atestă proprietatea asupra obiectului garanţiei reale, semiremorca cu nr. de înmatriculare; să se dispună autorizarea valorificării contractului de gaj cu deposedare la un preţ stabilit prin expertiză de specialitate.
Prin cererea reconvenţională, pârâta – reclamantă a solicitat obligarea pârâtei – reclamante să-i predea semiremorca cu nr. de înmatriculare.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că actul denumit de părţi „Acord" nr. 07 din 24 mai 2006 nu poate constitui un contract de gaj legal în condiţiile în care reclamanta nu a prezentat în instanţă originalul acestuia.
Astfel, s-a considerat că un fax care nu poartă semnătura originală a emitentului, act pentru care nu se poate stabili primirea şi autenticitatea textului poate fi folosit, în condiţiile art. 1197 alin. (2) şi art. 1203 C. civ., ca început de dovadă scrisă.
S-a mai reţinut că pârâta este proprietara semiremorci iar potrivit art. 480 C. civ., are dreptul de a dispune de bunul său în mod exclusiv şi absolut, fiind admisibilă cererea sa de recuperare a bunului.
Apelul declarat împotriva sentinţei de către reclamantă, a fost admis în parte prin Decizia nr. 138 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, care a modificat sentinţa în parte, în sensul admiterii acţiunii în parte. S-a constatat că înscrisul denumit „Acord" încheiat la 24 mai 2006 sub nr. 07 are caracterul unui contract de gaj cu deposedare, iar pârâta a fost obligată să predea documentaţia ce atestă proprietatea semiremorcii cu nr. de înmatriculare şi anume certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate.
Prin aceeaşi decizie s-au respins restul pretenţiilor reclamantei, precum şi cererea reconvenţională a pârâtei SC I.T. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut, în raport cu motivele de apel invocate, că au fost greşit aplicate prevederile art. 139 C. proc. civ., în situaţia în care înscrisul în original a fost depus în instanţă.
De asemenea, cu privire la valoarea probatorie a înscrisului transmis prin fax s-a considerat că telefaxul constituie o metodă de trimitere a textelor prin care destinatarul primeşte conţinutul comunicării, iar nu înscrisul original, fiind asemănător cu telegrama astfel că, forţa probantă este cea a înscrisului sub semnătură privată, fiind întrunite cerinţele art. 14 alin. (2) din Legea nr. 99/1999.
Instanţa de apel a mai reţinut că valabilitatea convenţiei de gaj este dată şi de înscrisurile ulterioare prin care intimata - pârâtă a recunoscut atât convenţia cât şi datoria, precum şi din predarea bunului gajat ce denotă o executare benevolă.
Fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 99/1999, privind publicitatea garanţiei reale prin înscrierea contractului de gaj la A.E.G.R.M. s-a dat eficienţă prevederilor art. 969 C. civ., pârâta având obligaţia de a preda documentele ce atestă proprietatea asupra obiectului garanţiei.
S-au înlăturat susţinerile pârâtei legate de inadmisibilitatea cererii faţă de prevederile art. 111 C. proc. civ. şi de caracterul de titlu executoriu al contractului întrucât cauza a fost soluţionată pe fond la prima instanţă, fiind incidente prevederile art. 226 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă s-a considerat că cererea reconvenţională este nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E. SRL Braşov, considerând că Decizia este nelegală în raport de modul cum a fost soluţionată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Recurenta susţine că a efectuat, în apel, cheltuieli în valoare de 1.785 lei reprezentând onorariu de avocat care nu i-au fost acordate deşi a depus înscrisuri în acest sens.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, critici subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa apelului a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 55 lei efectuate la fond şi la 28 lei, în apel, făcând o aplicare corectă a prevederilor art. 274 C. proc. civ., în sensul că le-a acordat numai în măsura în care acestea au fost justificate.
Cum, din actele noi depuse în recurs conform art. 305 C. proc. civ., rezultă anumite cheltuieli efectuate cu onorariul de avocat fără a se putea stabili dacă se referă la cauza dedusă judecăţii urmează ca Înalta Curte să respingă, ca nefondat, recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 138/ Ap din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 496/2008. Comercial → |
|---|
