ICCJ. Decizia nr. 52/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 52/2008
Dosar nr. 3309/33/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 460 din 29 martie 2006 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantelor F.A. şi B.M. pentru constatarea nulităţii absolute a H.A.G. a membrilor cooperatori din 11 aprilie 2005, 25 mai 2005 şi 15 iunie 2005, din S.C.C.C.R.S.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că respectivele hotărâri au fost luate cu respectarea art. 31 şi 37 din S.C.C.C., adoptat prin Legea nr. 104/1996, şi nu în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 1/2005, lege care deşi reglementează anumite termene în care trebuia reorganizată cooperativa şi adoptat noul statut, încă nu fusese pusă în practică de pârâtă, discutându-se acest fapt abia la 11 aprilie 2005 când adunarea generală a adoptat bilanţul contabil pe 2004 şi a dezbătut cererile de înscriere a noilor membrii cooperatori în temeiul Legii nr. 1/2005.
Chiar şi în măsura în care s-ar aprecia că Legea nr. 1/2005 trebuia aplicată şi acestor adunări generale, respectiv convocarea ei conform art. 117 şi posibilitatea atacării hotărârii adunării generale conform art. 44 alin. (3), instanţa a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele exercitării căii de atac, respectiv ca reclamantele să fi votat împotrivă sau ca hotărârea să fi fost înregistrată în registrul comerţului.
De asemenea, instanţa a reţinut că cele invocate de reclamante nu constituie motive de nulitate absolută aşa încât acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 123 din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că adunarea generală a cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor art. 31 şi 37 din S.C.C.C. adoptat prin Legea nr. 109/1996, această adunare, ca şi celelalte două, fiind convocată de însăşi reclamanta F.A. care deţinea funcţia de preşedinte al cooperativei.
Chiar dacă vechea reglementare nu prevedea posibilitatea atacării hotărârilor adunării generale a cooperatorilor, instanţa de apel a reţinut că exercitarea acestui drept este consacrat constituţional şi nu putea fi îngrădită, câtă vreme se sprijinea pe un interes legitim, aşa încât demersul judiciar al reclamantelor a fost considerat ca admisibil.
Hotărârea adoptată la 11 aprilie 2005 de către cooperatori s-a apreciat că este legală deoarece însăşi reclamanta F.A., ce a prezidat-o a reţinut în procesul verbal că ea este statutară fiind prezenţi 15 membrii din cei 28 cât are cooperativa, numărul de 28, contestat iniţial, fiind ulterior confirmat de reclamantă.
Împrejurarea că în timpul şedinţei, atunci când se prezenta Legea nr. 1/2005, cinci dintre cei prezenţi au părăsit sala a fost interpretată drept o conduită abuzivă în exercitarea drepturilor de către cooperatori, nefiind în măsură să influenţeze cvorumul de prezenţă întrunit legal mai înainte de a supune spre aprobare punctele înscrise pe ordinea de zi.
Cât priveşte termenul de exercitare a căii de atac faţă de hotărârea adoptată, în absenţa unei reglementări speciale în Legea nr. 109/1996 sub imperiul căreia s-a desfăşurat adunarea, actele constitutive ale societăţii cooperative în temeiul Legii nr. 1/2005 nefiind încă adoptate la 11 aprilie 2005, dar cooperatorii fiind încă în termenul de a le adopta, termen de 9 luni ce expira la 3 decembrie 2005, a fost apreciat de instanţa de apel ca fiind unul rezonabil, rezonabilitatea fiind definită de necesitatea asigurării stabilităţii raporturilor juridice.
În consecinţă, s-a reţinut că cererea reclamantelor formulată în justiţie a fost făcută într-un termen rezonabil şi ea a respectat cerinţele de fond şi formă.
În ceea ce priveşte fondul cererii, instanţa de apel a apreciat că hotărârea din 11 aprilie 2005 a întrunit cvorumul statutar, iar faptul că adunarea generală a fost convocată mai înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 117 alin. (5) din Legea nr. 1/2005 nu este de natură să afecteze validitatea deliberărilor întrucât ordinea de zi fixată pentru respectiva adunare generală nu viza modificarea actelor constitutive ci doar discuţii de principiu cu privire la strategia ce urma a se adopta pentru implementarea Legii nr. 1/2005.
Cât priveşte anularea celorlalte două hotărâri din 25 mai 2005 şi 15 iunie 2005 instanţa a apreciat că în raport de data de 8 iulie 2005 când ultima a fost menţionată în registrul comerţului şi data de 7 noiembrie 2005, când s-a promovat acţiunea, cererea reclamantelor este tardiv formulată, fiind depăşit termenul de 15 zile prevăzut în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.
Cum nu s-au probat motive de ordine publică pentru încălcarea cărora să se poată aplica sancţiunea nulităţii absolute a hotărârilor din 25 mai 2005 şi 15 iunie 2005, instanţa de apel a menţinut în totalitate sentinţa de fond.
Nemulţumită de această decizie reclamanta B.M. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică Decizia din apel pe aspectul aprecierii îndeplinirii cvorumului statutar şi legal în raport de numărul de 28 de cooperatori, când, în realitate, cooperativa are 709 membrii, aşa cum a rezultat şi din tabelul depus în apel şi din bilanţul contabil aferent anului 2005.
În această situaţie greşit instanţa a reţinut că s-au respectat dispoziţiile art. 31 din statut.
La 15 iunie 2005 s-au înscris în cooperativă noi membrii care în prezent o susţin pe noua preşedintă R.D., iar ea a şi fost exclusă din cooperativă (M. Of. nr. 57/1.08.2006).
Recursul declarat şi semnat de avocat P.M. a fost însuşit de reclamantă conform declaraţiei autentificată sub nr. 1412 din 18 aprilie 2007 de B.N.P. B.S. din Sighetu Marmaţiei.
Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2007 intimata pârâtă S.C.C.C.R.S. a solicitat respingerea recursului invederând că, la fond, la 22 martie 2005, reclamantele au renunţat la susţinerea că persoanele cuprinse în tabelele depuse de ele ar avea calitatea de membrii cooperatori.
La dosarul cauzei recurenta a depus noi acte (copia carnetului său de muncă, Decizia de concediere, copia M Of. nr. 57 din 10 august 2006, copiile unor articole de presă) care însă nu au legătură cu obiectul dedus judecăţii, ele purtând dată ulterioară şi vizând situaţia cooperativei pârâte sau cea a recurentei şi a raporturilor sale de muncă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel, cât şi cea de fond, iar recurenta nu a contestat, adunarea generală a cooperatorilor din 11 aprilie 2005 s-a desfăşurat sub imperiul S.C.C.C. adoptat prin Legea nr. 109/2006.
Potrivit art. 31 din acest statut, pentru valabilitatea hotărârilor adunării generale ordinare sau extraordinare era necesară prezenţa majoritară a cooperatorilor membrii cu drept de vot, sau a delegaţilor acestora, hotărârile putând fi luate valabil cu votul majorităţii celor prezenţi.
În speţă înseşi reclamantele au menţionat în acţiunea lor că din totalul de 28 de membrii cooperatori, la 11 aprilie 2005 au fost prezenţi 15 membrii, dar pe parcurs 5 dintre ei au părăsit sala.
Instanţa de apel a analizat amplu şi temeinic întrunirea cvorumului deliberativ, reţinând, aşa cum rezulta din însuşi procesul verbal al adunării prezidate şi convocate de reclamanta F.A., la acea dată preşedinta cooperativei, că numărul membrilor cooperatori era de 28 şi nicidecum de 709 cum susţine în recursul său recurenta.
Înseşi reclamantele, prezente la judecata în fond a cauzei la tribunal, la 22 martie 2006, prin avocatul lor au precizat că renunţă la susţinerea cum că numărul membrilor cooperatori era de 709 la data luării hotărârii, păstrând numărul de 28 de membrii.
În atare situaţie critica recurentei reclamante pe acest aspect este nefondată, instanţa de apel apreciind şi aplicând corect dispoziţiile art. 31 din Statut, în raport de numărul de 28 membrii cooperatori, existenţi la 11 aprilie 2005.
Faptul că ulterior apare un număr mai mare de membrii este justificat de împrejurarea că la 11 aprilie 2005 s-au discutat cererile de primire a încă 53 membrii iar la 15 iunie 2005 însăşi recurenta arată că au fost primiţi noi cooperatori.
Cum critica recurentei a vizat doar aspecte legate de cvorum, curtea apreciază că Decizia din apel, pe aspectul criticat, este temeinică şi legală motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.236 lei, către intimata pârâtă S.C.C.C.R.S., cheltuieli dovedite cu actele depuse la dosar recurs, reprezentând costul deplasărilor reprezentantului intimatei la termenele de judecată din 15 februarie 2007, 17 mai 2007, 11 octombrie 2007 şi 17 ianuarie 2008 (transport, cazare, diurnă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 123 din 13 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.236 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 55/2008. Comercial → |
|---|
