ICCJ. Decizia nr. 485/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 485/2008
Dosar nr. 2064/192/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 171 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins contestaţia la executarea silită formulată de debitoarea SC M.B. SRL ca fiind formulată de o persoană juridică fără capacitate procesuală de folosinţă în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti. A admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu şi, în consecinţă, a anulat parţial formele de executare silită efectuate de creditoarea A.V.A.S., respectiv pentru creanţa de 2 milioane lei, prescrisă, din contractul de credit nr. 624 din 24 octombrie 1995, menţinându-se numai pentru creanţa de 10 milioane lei, din contractul de credit nr. 642 din 16 august 1995.
Pentru a se hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că debitoarea contestatoare a fost radiată din registrul comerţului la data de 28 noiembrie 2002 în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001 iar contestaţia a fost introdusă prin avocat la data de 11 decembrie 2006.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa de fond a constatat că termenul de prescripţie de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
În contractul de credit nr. 642 din 16 august 1995 scadenţa a fost fixată la 36 luni iar termenul de 3 ani care a început să curgă la 16 august 1998, nu se împlinise la data preluării creanţei de către A.V.A.S. din 3 decembrie 1999.
Cu referire la contractul nr. 642 din 24 octombrie 1995 cu scadenţă la un an prescripţia de 3 ani pentru primul creditor a început să curgă de la data de 24 octombrie 1996 şi s-a împlinit la data de 24 octombrie 1999 astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) teza finală din OUG nr. 51/1998, republicată, la data preluării creditului de către A.V.A.S. creanţa fiind prescrisă.
În contra sentinţei au declarat recurs intimata A.V.A.S. şi intervenientul în interes propriu N.I.
Recurenta A.V.A.S. critică hotărârea atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare arată că, în conformitate cu prevederile art. 401 lit. a) C. proc. civ., cererea de intervenţie în interes propriu care are caracterul unei contestaţii la executare a fost tardiv formulată în raport cu procesul verbal de aplicare a sechestrului din 23 noiembrie 2006 ce a fost comunicat la 11 decembrie 2006.
Intimatul – recurent N.I. nu a depus întâmpinare.
Opinia Înaltei Curţi.
OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului republicată este o lege comercială specială şi are ca obiect de reglementare în principal stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultată din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S.
Potrivit art. 1 C. com., unde legea comercială nu dispune se aplică codul civil, respectiv codul de procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie comercială.
În speţa de faţă, cu privire la termenul în care se putea formula cererea de intervenţie în interes propriu ce are caracter de contestaţie la executare se aplică prevederile art. 401 lit. a) C. proc. civ., conform cărora contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă, de actul de executare pe care-l contestă.
Cum contestatorul intervenient în interes propriu a avut cunoştinţă de procesul verbal de sechestru contestat la data de 11 decembrie 2006, cererea de intervenţie în interes propriu pe care a formulat-o la data de 9 ianuarie 2007, a fost promovată cu depăşirea termenului legal de 15 zile stabilit de art. 401 lit. a) C. proc. civ.
În atare situaţie, Înalta Curte va admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., va modifica sentinţa atacată şi va respinge cererea de intervenţei în interes propriu ca tardiv formulată.
Cu privire la recursul declarat de intervenientul contestator N.I. se constată că motivele de recurs formulate şi criticile aduse sentinţei vizează numai modul de soluţionare a cererii de intervenţie sub aspectul incidenţei prevederilor art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 şi, pe cale de consecinţă, faţă de soluţia dată asupra cererii de intervenţie, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 171 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea de intervenţie, ca tardiv formulată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul principal N.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 486/2008. Comercial → |
|---|
