ICCJ. Decizia nr. 55/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 55/2008
Dosar nr. 15667/2/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 septembrie 2003 reclamanta A.P Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC A.N. SA Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate inexistenţa unui drept de creanţă al pârâtei faţă de reclamantă, să fie obligată pârâta să achite suma de un leu daune morale pentru nerespectarea contractului nr. 92885 din 1 iulie 1996 şi să fie obligată aceasta să branşeze blocul H la reţeaua de apă potabilă separat de orice alt consumator, în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze această operaţiune pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
A.P. din blocul H formulează cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantei solicitând admiterea acesteia, constatarea inexistenţei unui drept de creanţă al pârâtei faţă de intervenientă, daune morale de un leu şi obligarea pârâtei să branşeze imobilul separat, iar în caz contrar, să fie autorizată să efectueze această operaţiune pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
La data de 8 ianuarie 2004 reclamanta formulează cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv A.P. din blocul H de la aceeaşi adresă, B.R.D. – S.G., sucursala Victoria şi S.C.A.I., solicitând instanţei să se constate consumul real de apă potabilă furnizată necontorizat separat prin branşamentul aferent scării 2 bloc H şi cuantumul sumei datorate de fiecare consumator pe perioada octombrie 2000 – septembrie 2003.
Prin sentinţa comercială nr. 442 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea principală formulată de reclamantă şi cererea ei de chemare în judecată a altor persoane ca neîntemeiate şi respinge cererea de intervenţie formulată de intervenientă, reţinând că, deşi este un singur branşament, cantitatea de apă consumată este înregistrată de contor şi plătită pentru un consum pauşal conform contractului de furnizare, precum şi că reclamanta nu a probat că pârâta ar fi refuzat nejustificat o cerere de a branşa blocul H 5 la reţeaua de apă potabilă separat de alt consumator.
Prin Decizia comercială nr. 633 din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite apelurile declarate de apelanta reclamantă şi de apelanta intervenientă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte cererea reclamantei obligând pe pârâtă să branşeze pe fiecare din cele două asociaţii de locatari, H sc. 2 şi H sc. 1, la reţeaua de apă potabilă în mod independent de orice alt consumator, cu montare de contor individual iar, în caz de refuz, autorizând cele două persoane juridice să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâtei, cu respectarea normelor tehnice specifice şi a dreptului celorlalţi consumatori; admite cererea reclamantei de chemare în judecată a altor persoane şi, în contradictoriu cu ele, constată consumul real de apă furnizată de pârâtă prin branşamentul aferent H sc. 2 în perioada 23 octombrie 2000 – 9 septembrie 2003 ca fiind de 31.319 mc. din care S.C.A.I. – 1120 mc. în valoare de 4.886.715 lei, B.R.D. – S.G. – 5.709,75 mc. în valoare de 17.975.448 lei, bl. H 6 – 16.819,75 mc. – în valoare de 522.337.908 lei, bl. H 5 sc.1 – 4.872,5 mc. în valoare de 22.650.891 lei, bl. H 5 sc. 2 – 2.797 mc. în valoare de 12.912.605 lei, cu 910 lei (RON) cheltuieli de judecată către intervenientă şi 620 lei (RON) către reclamantă, în sarcina pârâtei, menţinând celelalte dispoziţii.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine că faţă de concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză nu se poate constata inexistenţa unui drept de creanţă al furnizorului de apă, desocotirea faţă de pârâta intimată urmând a se realiza de fiecare consumator în parte, în funcţie de constatările făcute prin prezenta hotărâre şi de plăţile efectuate până la data acesteia, precum şi că nu numai că intimata pârâtă nu a dat curs foarte mulţi ani solicitării legitime a apelanţilor de branşare separată de orice act consumator la reţeaua de apă potabilă, ci dimpotrivă aceasta a racordat pe acelaşi branşament comun şi alţi consumatori, perpetuând nejustificat o stare de confuzie şi nemulţumire a consumatorilor captivi.
Împotriva deciziei instanţei de apel declară recurs A.P. H 6 şi pârâta SC A.N. SA.
Prin recursul său, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta A.P. H 6 solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, respingerea apelurilor reclamantei şi intervenientei. În susţinerea recursului recurenta reia relatarea situaţiei de fapt şi critică în principal concluziile raportului de expertiză, luate în considerare de instanţa de apel, raport cu privire la care a formulat obiecţiuni în scris, instanţa criticată, încălcându-i dreptul la apărare. nedându-i cuvântul spre a le susţine oral şi nemotivând respingerea acestora.
Recurenta pârâtă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, susţinând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu greşita aplicare a legii, recurenta neputând fi obligată la branşarea separată a celor două scări ale blocului H 5 faţă de dispoziţiile cuprinse în H.C.G.M.B. nr. 157/2005, blocul H 5 fiind, faţă de art. 24 al Hotărârii invocate, un singur utilizator, ca unitate locativă unică având două scări, iar cheltuielile de proiectare, avizare, execuţie, asistenţă tehnică, consultanţă, recepţie şi punere în funcţiune a unui branşament racord nou revenind, conform art. 25 – art. 30 din acelaşi act normativ, în sarcina utilizatorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele - reclamanta şi intervenienta, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, arătând că cele două scări ale blocului H 5 sunt unităţi locative distincte, predate la interval de doi ani una faţă de cealaltă, pentru care există asociaţii de proprietari diferite, comportamentul pârâtei recurente fiind astfel abuziv, precum şi că instanţa de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut în condiţiile în care blocul H 6 a fost debranşat fără a fi fost încheiat un protocol de stingerea debitelor (cum prevăd regulile de lucru ale pârâtei), debite care au fost de asemeni abuziv înregistrate în contul intimatelor.
Recursurile nu sunt fondate.
Cât priveşte recursul A.P. bloc H 6 criticile referitoare la greşita apreciere a raportului de expertiză şi la neluarea în considerare a obiecţiunilor la raport fiind critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate urmează a nu fi examinate, acestea întemeindu-se pe dispoziţiile fostului art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat în prezent.
Examinând criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate întrucât prin cererea introductivă de instanţă reclamanta nu şi-a cuantificat pretenţiile ci a solicitat să se constate consumul real de apă potabilă furnizată fiecărui consumator prin branşamentul scării 2 bloc H 5 şi cuantumul sumei datorate de fiecare, pe perioada 13 octombrie 2000 – 9 septembrie 2003, în funcţie de consum şi plăţile efectuate, astfel că, stabilind consumul real de apă furnizată fiecărui consumator şi sumele corespunzătoare ce urmează a fi achitate, nu se poate reţine că instanţa de apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut, aspect, de altfel, neprecizat de recurentă.
Sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse şi criticile privind încălcarea dreptului la apărare al recurentei prin respingerea nemotivată a obiecţiunilor acesteia la raportul de expertiză, reţinându-se, în acest sens, că acestea au fost puse în discuţia părţilor la termenul de dezbateri din 8 decembrie 2006, dezbateri la care recurenta a fost prezentă prin reprezentantul său, avocat V.F., obiecţiunile menţionate fiind respinse de instanţă prin raportare la obiectul judecăţii.
Cât priveşte recursul recurentei pârâte SC A.N. SA se constată că nu sunt întemeiate, şi urmează a nu fi primite, criticile formulate de aceasta referitoare la greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor H.C.G.M.B. nr. 157/2005, art. 24, 25 – art. 30, întrucât acestea vizează situaţia unor posibili consumatori ce urmează a se branşa şi nu situaţia consumatorilor branşaţi provizoriu, aşa cum rezulta din Contractul Provizoriu nr. 92885 din 1 iulie 1996, iar dispoziţiile art. 24 nu interzic realizarea de branşamente separate pentru fiecare scară de imobil dacă acestea reprezintă condominii separate, ca în speţa de faţă, refuzul recurentei fiind deci nejustificat, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât recurenta a realizat în timp branşarea separată a celorlalte pârâte.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta A,P, bloc H 6 şi de pârâta SC A.N. SA împotriva deciziei instanţei de apel care urmează a fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii A.P. bloc H 6 Bucureşti şi SC A.N. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 633 din 8 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 58/2008. Comercial → |
|---|
