ICCJ. Decizia nr. 504/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 504/2008
Dosar nr. 3281/45/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiune, reclamantul N.V. a chemat în judecată pârâta Banca Comercială R., sucursala Iaşi, pentru a se dispune radierea gajului instituit asupra autoturismului Mercedes Benz proprietatea sa şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei/zi, de la data introducerii acţiunii şi până la radierea gajului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi şi a format obiectul dosarului nr. 15126/2005.
Prin sentinţa nr. 7741 din 10 octombrie 2005 a Judecătoriei Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 11365/2 decembrie 2005.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 353/ E din 5 aprilie 2006, a respins acţiunea reclamantului reţinând că prin plata ratelor de leasing în favoarea SC M. SRL IAŞI reclamantul a făcut o plată nedatorată, deşi avea cunoştinţă că noul său creditor este pârâta R.B., sucursala IAŞI.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul N.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de leasing financiar încheiat cu SC M. SRL IAŞI, la încheierea contractului având loc transferul de proprietate al bunului, devenind proprietarul autoturismului.
Apelantul a mai arătat că nu a încheiat contractul de cesiune de creanţă prin care să se oblige să efectueze plăţile către intimata-pârâtă, că nu a acceptat în mod expres această cesiune, şi a fectuat legal şi valabil plăţile către cel faţă de care era obligat prin contractul de leasing.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 104 pronunţată la 27 noiembrie 2006, a admis apelul reclamantului N.V., a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea obligând pârâta Banca Comercială R., sucursala Iaşi, să radieze gajul instituit asupra autoturismului Mercedes Benz proprietatea reclamantului.
Prin aceeaşi hotărâre a obligat pârâta să plătească reclamantului daune cominatorii în cuantum de 500 lei, de la data introducerii acţiunii, 4 august 2005 şi până la radierea gajului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a efectuat integral plăţile aşa cum s-a obligat prin contractul de leasing, dovedind cu actele de plată, iar refuzul pârâtei privind radierea gajului constituit, este nejustificat.
Reclamantul, prin cererea înregistrată, la data de 31 ianuarie 2007, a solicitat îndreptarea erorii materiale cuprinsă în Decizia nr. 104 din 27 noiembrie 2006 ce s-a pronunţat în cauză, în sensul precizării obligării intimatei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei/zi de la data introducerii acţiunii şi până la radierea gajului în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu de la 7 februarie 2007, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant şi a dispus consemnarea în minuta şi dispozitivul deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi a obligaţiei pârâtei la plata către reclamant a daunelor cominatorii de 500 lei/zi de la data introducerii acţiunii (4 august 2005) şi până la radierea gajului, cum este corect.
Împotriva deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006 cât şi a încheierii pronunţată în camera de consiliu la 7 februarie 2007 de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, pârâta R.B. SA, sucursala IAŞI a declarat recurs criticându-le pentru nelegalitate.
Prin criticile formulate împotriva deciziei, recurenta a arătat că a făcut dovada faptului că reclamantul a acceptat cesiunea de creanţă şi că prin aceeaşi declaraţie de acceptare s-a obligat să achite ratele de leasing în favoarea sa, dar cu toate acestea debitorul cedat, a ignorat efectele contractului de cesiune de creanţă şi a continuat să efectueze plăţile vechiului creditor (SC M. SA) care însă nu a folosit aceste sume pentru a rambursa creditul acordat în vederea finanţării achiziţionării autoturismului Mercedes Benz.
Recurenta mai arată că singura plată valabilă pe care reclamantul ar fi putut să o facă era plată făcută în contul noului său creditor, R.B. SA SUCURSALA IAŞI cesionarul din contractul de cesiune de creanţă, pe care reclamantul a acceptat-o prin declaraţia de acceptare.
Recurenta conchide arătând că afirmaţiile privind reaua-credinţă a băncii nu au fost susţinute cu nici un mijloc de probă şi nu s-a dovedit că sumele virate către R.B. au fost folosite în alte scopuri şi deci obligarea sa la plata daunelor este abuzivă şi lipsită de suport legal.
Cu privire la închierea pronunţată, la data de 7 februarie 2007, recurenta-pârâtă arată că instanţa prin această încheiere de îndreptare eroare materială a soluţionat de fapt o chestiune de fond care poate fi restabilită doar prin intermediul unei căii de atac formulate împotriva deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006.
A mai menţionat că hotărârea nu poate fi completată cu elementele omise la darea soluţiei mai ales când din cuprinsul hotărârii nu reiese că ar putea fi vorba de o asemenea precizare.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de îndreptare eroare materială.
Recursurile declarate de pârâtă sunt întemeiate şi vor fi admise pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi înscrisurilor de la dosar rezultă că intimatul-reclamant prin actul adiţional nr. 5 din 18 aprilie 2002 prin care i s-a cedat beneficiul contractului de leasing, a preluat obligaţia de plată a ratelor de leasing iar prin declaraţia de acceptare a recunoscut că R.B. este noul său creditor, şi s-a obligat să achite ratele de leasing în favoarea acesteia, la termenele comunicate de bancă. Cu toate acestea, deşi cunoscând noul său creditor, intimatul-reclamant face plata ratelor de leasing în favoarea SC M. SRL IAŞI.
Având în vedere considerentele anterior menţionate rezultă că reclamantul a făcut de fapt o plată nedatorată şi deci corect a refuzat pârâta radierea gajului, astfel încât apare nelegală Decizia recurată, prin care instanţa de apel greşit a apreciat ca fiind dovedită reaua-credinţă a pârâtei.
În temeiul aceluiaşi greşit raţionament şi anume culpa pârâtei în refuzul său de a radia gajul asupra autoturismului, în mod nelegal instanţa de apel a obligat pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi.
În concluzie, având în vedere că hotărârea recurată cât şi încheierea pronunţată, la data de 7 februarie 2007, sunt nelegale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica Decizia în sensul că va respinge apelul reclamantului, menţinând sentinţa ca temeinică şi legală şi va respinge cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta R.B. SA, sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006 şi a încheierii din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului Norocea Victor formulat împotriva sentinţei nr. 353/ E din 5 aprilie 2004 a Tribunalului Iaşi, pe care o menţine.
Respinge cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 500/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 506/2008. Comercial → |
|---|
