ICCJ. Decizia nr. 511/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 511/2008
Dosar nr. 145/39/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 27 aprilie 2006, reclamantul S.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Suceava constatarea nulităţii absolute a art. 2 şi 4 din Hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. a SC M. SA Suceava din 26 aprilie 2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea menţionată s-a aprobat vânzarea activelor neperformante, neproductive sau conexe procesului de producţie al societăţii, împuternicind Consiliul de Administraţie prin preşedintele său să efectueze toate actele şi acţiunile necesare îndeplinirii acesteia. Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 146, 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, măsura putând fi luată numai în A.G.E.A. Mai mult, a arătat că înstrăinarea se face de administrator şi nu de preşedintele consiliului de administraţie, iar încălcarea normelor imperative suscitate se sancţionează cu nulitatea.
Ulterior, reclamantul a făcut referire şi la faptul că nu s-au respectat nici dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 168 din 21 iulie 2006, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală, a respins, ca nefondate, excepţia invocată de pârâtă şi acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că excepţia privind tardivitatea introducerii cererii nu poate fi reţinută întrucât s-au invocat motive de nulitate absolută şi, în acest caz, dreptul la acţiune este imprescriptibil potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut în esenţă că au fost respectate dispoziţiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, adunarea deliberând asupra ordinii de zi a celei dintâi adunări convocate pentru 25 aprilie 2005.
A mai reţinut că prin art. 2 şi 4 din hotărâre s-a aprobat programul de investiţii pe anul 2005 şi casări ale mijloacelor fixe uzate pentru exerciţiul financiar 2004, precum şi valorificarea activelor neperformante, fiind împuternicit preşedintele consiliului de administraţie; în baza programului de investiţii pentru exerciţiul financiar 2005, valoarea mijloacelor fixe neperformante propuse pentru valorificare a fost de 118.113 mii lei, iar cum în anul 2005 s-au valorificat 8,54 % din active, hotărârea este legală, măsurile dispuse fiind în interesul societăţii.
Prin Decizia nr. 38 din 16 aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant şi de pârâtă, împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, în ce priveşte apelul reclamantului, instanţa de apel a reţinut că susţinerea apelantului, potrivit căreia cererea s-a judecat în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada că acesta a fost vătămat sau a suferit un prejudiciu; a mai reţinut că nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate, prima instanţă făcând o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, în sensul că hotărârea nr. 2/2005 a fost luată în limitele legii şi a actului constitutiv, fiind votată în unanimitate de toţi acţionarii, inclusiv de apelant şi fiind respectate prevederile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Privind apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că nici criticile acesteia nu sunt întemeiate, câtă vreme reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută a hotărârii, invocând ca temei norme a căror încălcare este sancţionată cu nulitatea absolută.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.
Recurentul-reclamant formulează astfel următoarele motive de recurs:
Judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul, în sensul că judecata s-a desfăşurat în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, contrar dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
Pe fond, hotărârea este nelegală întrucât instanţa a apreciat în mod greşit actele juridice deduse judecăţii şi a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., având în vedere următoarele:
Norma imperativă prevăzută de art. 146 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi interpretată în sensul că preşedintele consiliului de administraţie se poate substitui administratorilor şi poate să vândă activele societăţii în lipsa aprobării A.G.E.A. şi a A.V.A.S.; pe de altă parte, A.G.A. din 26 aprilie 2005 a fost nelegal constituită întrucât Asociaţia P.M. îşi încetase de drept activitatea la data de 2 septembrie 1999, iar numita B.C. nu mai avea calitatea legală de preşedinte al consiliului de administraţie şi nici al P.M., neexistând în acest sens nicio hotărâre A.G.A.
Mai mult decât atât, instanţa de apel a apreciat greşit şi prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990, reţinând că valoarea activelor vândute reprezintă doar 8,54 %, când în realitate ea reprezintă peste 80 % din valoarea activelor nete.
A.G.A. din 26 aprilie 2005 este nelegală şi pentru că nu a întrunit cvorumul stabilit de lege, respectiv de art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În consecinţă, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, secţia comercială, în camera de consiliu, iar în subsidiar, casarea hotărârilor recurate şi, pe fond, în rejudecare, constatarea nulităţii absolute a art. 2 şi 4 din Hotărârea nr. 2 A.G.A. a SC M. SA Suceava din 26 aprilie 2005.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că judecarea cauzei s-a desfăşurat în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 republicată, sancţiunea fiind nulitatea absolută prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamantul a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei nr. 168 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală, dată în şedinţa camerei de consiliu din 21 iulie 2006, pronunţarea acestei hotărâri fiind făcută în şedinţă publică, conform art. 261 ali. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel fiind, nu se poate reţine că ar fi avut loc o încălcare a dispoziţiilor procedurale imperative prevăzute de art. 105 alin. (1) C. proc. civ., iar în ce priveşte alin. (2) al aceluiaşi articol, invocat de recurent în susţinerea nulităţii hotărârii tribunalului, prin care s-a soluţionat la fond cererea, legiuitorul a prevăzut că actele îndeplinite vor fi declarate nule, numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, or, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, în speţă, chiar în ipoteza în care judecata s-a făcut în şedinţă publică, nu rezultă care ar fi fost vătămarea sau prejudiciul suferit, atât de grav încât să nu poată fi înlăturat decât prin anularea acesteia.
Referitor la motivele de recurs, privind fondul cauzei, fundamentate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se constată că sunt, de asemenea, nefondate.
În speţă, reclamantul a susţinut că prin art. 2 şi 4 din Hotărârea nr. 2 a A.G.A. a SC M. SA din 26 aprilie 2005, Consiliul de administraţie prin preşedintele său a fost împuternicit să vândă active neperformante neproductive sau conexe proceselor de producţie ale societăţii, deşi în acest caz era necesară aprobarea Adunării Generale extraordinare, astfel cum prevăd imperativ, deci sub pedeapsa nulităţii absolute, dispoziţiile art. 146 şi art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Conform datelor bilanţului contabil la data de 31 decembrie 2005, valoarea contabilă a imobilelor înstrăinate în anul 2005 a fost de 179.453 RON, ceea ce reprezintă 8,54 % din valoarea totală a activelor, aşa încât, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, consiliul de administraţie putea să înstrăineze (valorifice) activele cu valoarea arătată, fără a fi necesară aprobarea hotărârii A.G.E.A., deoarece această valoare nu depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii (vezi art. 146) şi nu este vorba despre o valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete ale societăţii [(art. 150 alin. 1)].
În consecinţă, corect s-a reţinut că prin măsurile dispuse de A.G.A., prin Hotărârea nr. 2 din 26 aprilie 2005, aceasta nu s-a substituit în nici un fel A.G.E.A., în speţă, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora când sunt mai mulţi administratori, atribuţiile acestora sunt preluate de un consiliul de administraţie, care le rândul său împuterniceşte preşedintele cu aducerea la îndeplinire a hotărârilor.
Nici celelalte susţineri privind nelegalitatea Hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2005, datorită lipsei aprobării A.V.A.S. şi faptului că numita B.C. nu mai avea calitatea de preşedinte al Consiliului de administraţie nu sunt fondate, deoarece din actele dosarului rezultă că A.V.A.S. nu mai este acţionar al societăţii din anul 2000, iar numita B.C. era preşedinte al consiliului de administraţie la data ţinerii şedinţei A.G.A. din 26 aprilie 2005.
În fine, ultima susţinere a recurentului, prin care se afirmă nelegalitatea hotărârii A.G.A. în discuţie, determinată de neîntrunirea cvorumului stabilit de lege, respectiv de art. 112 din Legea nr. 31/1990, este şi ea nefondată, având în vedere că A.G.O.A. a SC M. SA a fost convocată pentru a doua oară, la 26 aprilie 2005 ora 12, întrucât la prima convocare nu s-a întrunit cvorumul statuar, la această convocare au fost prezenţi acţionari reprezentând 73,90 % din capitalul social, iar hotărârea a fost luată pe baza ordinii de zi stabilită prin convocator, convocarea fiind făcută conform legii, iar hotărârea fiind luată în limitele legii şi actului constitutiv, aşa cum corect a apreciat şi curtea de apel.
Drept urmare, reţinându-se că reclamantul nu a formulat nici un motiv de recurs, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 38 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 515/2008. Comercial → |
|---|
