ICCJ. Decizia nr. 507/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 507/2008
Dosar nr. 16837/3/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5599 din 23 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. S.P.A., ca neîntâmpinată.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă F. S.P.A. în contradictoriu cu reclamanta–pârâtă SC F.P.I.E.
A dispus rezilierea contractului încheiat între părţi la 7 octombrie 2004 şi intitulat „Acord de exclusivitate".
A obligat-o pe reclamanta–pârâtă la plata sumei de 8,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei–reclamante.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că reclamanta – pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligaţiilor de a emite garanţia cambială şi a plăti datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005, pârâta–reclamantă fiind în drept să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
A mai reţinut că, de altfel, reclamanta – pârâtă nu a făcut dovada celor susţinute, privind nerespectarea obligaţiilor contractuale de către partea adversă.
Prin Decizia comercială nr. 67 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC F.P.I.E. Bucureşti împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că înscrisul privat depus la dosarul de fond, prin care doi cetăţeni italieni declarau faptul că se constituie garanţi în favoarea debitoarei SC F.P.I.E. SA nu îndeplineşte condiţiile stabilite prin contractul încheiat de părţi la data de 7 octombrie 2004, prevăzute de art. 10 lit. b), apelanta neîndeplinindu-şi această obligaţie contractuală.
A reţinut, totodată, şi că pentru neplata la termen a produselor livrate (debitul de 201.814,88 EURO formând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanţei), ca şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de emitere şi reînoire anuală a garanţiei sub forma de titluri cambiale, până la concurenţa sumei de 139.061,82 EURO, intimata a notificat în data de 7 decembrie 2005, apelantei, rezilierea contractului încheiat cu aceasta şi în această situaţie, în mod corect s-a stabilit culpa contractuală a apelantei, aceasta nefăcând de altfel dovada nerespectării obligaţiilor contractuale reciproce asumate de intimată, astfel cum s-a susţinut în cererea de apel.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii sale de reziliere a contractului din culpa F. SPA şi respingerea cererii de reziliere a contractului din culpa SC F.P.I.E. SRL.
Recurenta formulează astfel următoarele motive de recurs:
I.1. a) în ce priveşte cererea de reziliere a contractului formulată de către F. S.P.A., consideră că nu sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile legale pentru admisibilitatea acesteia, în acest sens, instanţa de apel apreciind greşit că nu a fost respectată obligaţia constituirii unei garanţii pentru achitarea sumei de 139.061,82 EURO, atât timp cât, pe de-o parte, această obligaţie a fost executată prin acordarea unei garanţii personale asumate de către cetăţenii italieni, care garantau că vor executa obligaţia la simpla cerere a F. S.P.A., în cazul în care SC F.P.I.E. SRL nu îşi ca executa această obligaţie, forma de garanţie constituită astfel fiind acceptată şi rezultând că părţile au înţeles să modifice implicit acordul de exclusivitate; pe de altă parte, arată că rezilierea contractului nu ar putea interveni decât în situaţia neexecutării unei obligaţii esenţiale, or, constituirea unei garanţii nu reprezintă o obligaţie esenţială.
b). s-a reţinut eronat nerespectarea obligaţiei de plată a sumei de 139.061,82 EURO de către SC F.P.I.E. SRL, pentru că, aşa cum s-a menţionat la pct. I. a), această sumă a fost recuperată în mare parte de către F. S.P.A. de la cetăţenii italieni, astfel încât s-ar impune respingerea cererii de reziliere a contractului.
2. o a doua condiţie pentru admisibilitatea acţiunii în reziliere promovată de către F. S.P.A. este ca neexecutarea să fie imputabilă SC F.P.I.E. SRL, or, respectarea obligaţiei de către aceasta depindea într-o măsură covârşitoare de executarea obligaţiilor de către F. S.P.A., însă produsele livrate în baza contractului nu au corespuns nici calitativ, nici cantitativ comenzilor, astfel încât fără a i se putea imputa vreo culpă, aceasta nu a putut să-şi respecte obligaţiile asumate; pe de altă parte, o sumă importantă din cea datorată se compensează cu sumele pe care F. S.P.A. le datora la rândul său către SC F.P.I.E. SRL.
II. în ceea ce priveşte cererea de reziliere a contractului din culpa F. S.P.A. formulată de SC F.P.I.E. SRL se impunea a fi admisă pentru că astfel cum reiese din analiza corespondenţei purtate între părţi, precum şi din răspunsurile la interogatoriu ale F. S.P.A., aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
Recursul nu este fondat.
Referitor la primul motiv de recurs formulat de reclamanta–pârâtă la pct. I 1 a), potrivit căruia nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de reziliere a contractului, formulată de pârâta–reclamantă, deoarece obligaţia de constituire a garanţiei pentru achitarea sumei de 139.061,82 EURO a fost executată prin acordarea unei garanţii personale de către doi cetăţeni italieni, se constată că nu este fondat, întrucât înscrisul privat depus la dosarul de fond nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 10 lit. b) din contractul de exclusivitate încheiat între părţi, potrivit căruia s-a stipulat că simultan cu încheierea contractului, distribuitorul să livreze furnizorului o garanţie constituită din titluri cambiale în favoarea furnizorului, pentru o sumă echivalentă cu 139.061,82 EURO. S-a mai stipulat, totodată, că distribuitorul se angajează să plătească în totalitate datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005.
Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată la art. 10 din contract şi, de asemenea, că nu a intervenit nicio modificare implicită a acordului de exclusivitate în sensul schimbării formei de garanţie .
Critica formulată la pct. I 1 b) conform căreia s-a reţinut eronat nerespectarea obligaţiei de plată a sumei de 139.061,82 EURO, pentru că aceasta a fost achitată în mare parte şi nu justifică admiterea cererii de reziliere este şi ea nefondată, întrucât reclamanta–pârâtă nu a plătit nici suma de 139.061,82 EURO şi nici la termen preţul produselor livrate în exclusivitate, -devenind evident caracterul esenţial al obligaţiei reclamantei–pârâte de a plăti preţul şi legitimitatea obţinerii rezilierii contractului de către pârâta–reclamantă pentru neexecutarea acestei obligaţii.
Cel de-al 2-lea motiv de recurs se referă la neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de reziliere formulate de F. S.P.A., în sensul ca neexecutarea să fie imputabilă SC F.P.I.E. SRL, în condiţiile în care produsele nu au corespuns nici calitativ şi nici cantitativ comenzilor, respectarea obligaţiilor reclamantei–pârâte depinzând de îndeplinirea obligaţiilor pârâtei-reclamante şi, deci, neputându-se reţine vreo culpă recurentei.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat, ambele instanţe reţinând corect culpa recurentei pentru neexecutarea obligaţiei de plată asumate la art. 10 din contract, împrejurare în care pârâta-reclamantă este cea care are dreptul să invoce excepţia de neexecutare a contractului, susţinerile reclamantei–pârâte privind livrarea unor produse necorespunzătoare calitativ şi cantitativ nefiind de altfel dovedite prin administrarea unor probe concludente în acest sens.
Afirmaţia recurentei conform căreia ar fi intervenit compensarea sumelor datorate reciproc de părţi este contrazisă de susţinerile recurentei de la pct. I 1 a) potrivit cărora obligaţia de plată a reclamantei–pârâte ar fi fost achitată de cetăţenii italieni şi este oricum străină cauzei, neputând fi primită.
În fine, consideraţiile de la pct. II, formulate de recurentă în sensul că se impunea rezilierea contractului din culpa F. S.P.A. sunt infirmate de întregul probatoriu administrat în cauză, în baza căruia instanţele au reţinut o anumită stare de fapt, asupra căruia au aplicat legea, respingând cererea de reziliere formulată de recurentă şi admiţând cererea de reziliere a intimatei, ceea ce nu echivalează cu o greşită aplicare a legii.
De altfel, ca o notă generală, criticile exprimate de recurentă în recurs ţin mai mult de interpretarea stării de fapt şi nu se circumscriu expres noţiunii de aplicare greşită a legii, astfel cum impun prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că recurenta nu a formulat niciun motiv de recurs, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., să justifice desfiinţarea deciziei instanţei de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de SC F.P.I.E. SRL Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.P.I.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 67 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 511/2008. Comercial → |
|---|
