ICCJ. Decizia nr. 519/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 519/2008
Dosar nr. 1375/35/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 382/ C din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, sectia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.E. SA Oradea în contradictoriu cu intimata-reclamanta SC G.B. (A.E.T.) împotriva sentintei nr. 676/ COM din 27 martie 2007 a Tribunalului Bihor, prin care s-au respins excepţiile lipsei calitaţii de reprezentant al societăţii reclamante a d-lui N.C., excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei, constatarea cazului de refuz prevăzut de art. 168 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 105/1992, excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită a reclamantei invocată de pârâta SC F.E. SA Oradea.
A fost admisă acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă:
S-a dispus recunoaşterea şi încuviinţarea executării în Romania a sentinţei pronunţate în Instanta Districtului Breda din 24 octombrie 1998 în acţiunea de regres formulată de G.B. (A.E.T.), precum şi a deciziei instanţei de apel de’s Hertogenbosch din 14 ianuarie 1998.
A fost respinsă cererea pârâtei de compensare a datoriei până la concurenţa sumei de 79.639,335 EURO, sumă pe care reclamanta ar datora-o pârâtei.
La data de 24 octombrie 2007, pârâta SC F. SA Oradea a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 382/C/2007, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în cadrul căreia a solicitat şi suspendarea executării acestei decizii, până la soluţionarea contestaţiei.
Instanţa a fixat termen separat pentru judecarea cererii de suspendare la data de 14 noiembrie 2007, iar la 21 noiembrie 2007 a fost amânată pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 2007.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu la 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, sectia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de SC F. SA şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 382/ C din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, reţinând că o eventuală executare a hotărârii înaintea soluţionării căii extraordinare de atac ar avea prejudicii ce ar putea fi greu de recuperat prin eventuala întoarcere a executării.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC G.B. (A.E.T.), întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 – art. 321 C. proc. civ., coroborate cu art. 403 alin. (3) C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea legii, iar pe fond, respingerea cererii contestatoarei, de suspendare a executarii deciziei nr. 382/C/2007.
Recurenta susţine astfel că încheierea atacată este dată cu încalcarea esenţială a legii şi este netemeinică pentru următoarele considerente:
Încheierea este întemeiată pe o cerere de suspendare complet nemotivată; aşa-zisele „motive" ale cererii de suspendare reţinute de instanţă nu există de fapt în contestaţia în anulare, iar aşa-zisele „motive" de suspendare admise de instanţă sunt false, inexistente sau exagerate; instanţa de fond nu a reţinut nici unul dintre motivele de respingere a cererii de suspendare a executării care au fost invocate în întâmpinarea depusă la termenul din 14 noiembrie 2007; încheierea atacată o prejudiciază enorm întrucat prin faptul că s-a dispus suspendarea executării, a dispărut elementul de surpriză al executarii silite şi s-a acordat contestatoarei timp suficient pentru a-şi ascunde bunurile de valoare.
Recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea actelor dosarului, se constată urmatoarele:
Petenta-contestatoare în motivarea cererii de suspendare, prezentată ca o completare a cererii de suspendare a executării, care iniţial nu a fost deloc motivată, a arătat că executarea celor două hotărâri străine a căror recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a fost solicitată, i-ar produce grave prejudicii şi, de asemenea că, o eventuală întoarcere a executării silite ar fi practic imposibilă, deoarece societatea reclamantă se afla în procedura falimentului.
Instanţa a apreciat greşit ca fiind întemeiate motivele invocate de petentă şi că acestea ar justifica suspendarea executarii în împrejurarea în care petenta nu a dovedit în nici un fel în ce constau prejudiciile ce i-ar fi produse prin recunoaşterea şi încuviinţarea executării celor două hotărâri straine şi, totodată, instanţa eronat a luat în considerare afirmaţia petentei potrivit căreia o eventuală întoarcere a executării silite ar fi practic imposibilă, motivat de faptul că reclamanta se află în faliment, fără a verifica această susţinere, deoarece dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că nici Tribunalul Bihor, în sentinta comercială nr. 676/COM/2007 şi nici Curtea de Apel Oradea, în Decizia nr. 382/C/2007-R nu au reţinut că reclamanta se afla în faliment, neexistând la dosarul cauzei acte în acest sens.
Evident, motivele contestaţiei în anulare, cererea în cadrul căreia s-a solicitat suspendarea executării sunt specifice acestei căi extraordinare de atac, sunt limitativ enumerate în lege şi de strictă interpretare şi nu pot fi luate în considerare şi apreciate într-o cerere de suspendare a executării, în baza căreia, instanţa nu face decât o analiză a motivelor care sunt invocate în susţinerea oportunităţii şi justificării unei astfel de măsuri.
Astfel fiind, Înalta Curte va admite recursul reclamantei şi va modifica încheierea pronunţată de curtea de apel, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.B. OLANDA împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comecială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea în sensul că respinge cererea de suspendare executare a deciziei nr. 382/C/2007-R din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 563/2008. Comercial → |
|---|
