ICCJ. Decizia nr. 563/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 563/2008
Dosar nr. 195/2/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4651 din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 3765/2005, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de către reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI având ca obiect constatarea încetării contractului de asociere nr. 7488 din 15 octombrie 1992 încheiat între părţi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin cererea reconvenţională formulată, la data de 31 mai 2005, în dosarul nr. 2129/2005 al tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pârâta reclamantă SC P. SA, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P.M. BUCUREŞTI a solicitat constatarea încetării contractului părţilor de asociere nr. 7488/1992 (cu motivarea că prevederile contractuale nu au mai fost respectate de părţi), că prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2005 instanţa a disjuns judecata cererii reconvenţionale cu consecinţa formării unui nou dosar cu nr. 3765/2005 şi că din actele acestui dosar a reieşit că reclamanta a făcut simple afirmaţii privitoare la încetarea contractului nr. 7448/1992, nesusţinute de nici un fel de probe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta care o critică pentru netemeinicie şi nelegalitate, deoarece prin aceasta nu s-a cercetat fondul cauzei. În sensul amintit se precizează că în fapt respectivul contract de asociere al pârâţilor a încetat în mod tacit după ce a avut loc recepţia finală a blocului M 106 (a cărui executare a făcut obiectul asocierii) şi după ce asociaţii şi-au împărţit apartamentele procentual cotelor de participare. Mai arată şi că i s-a încuviinţat reclamantei proba cu acte şi interogatoriul dar că la termenul fixat pentru administrarea probelor s-a trecut direct la soluţionarea cauzei şi în lipsa părţii, pronunţarea hotărârii având loc în condiţiile în care la dosar nu erau depuse actele ce justificau pretenţiile SC P. SA.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care învederează că apelanta reia motivele de fapt care au stat la baza acţiunii introductive, că aceasta se prevalează de nerespectarea dispoziţiilor instanţei privitoare la administrarea probelor şi că potrivit cu art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o şi dovedească, obligaţie care nu a fost respectată de către SC P. SA care nu a prezentat probe în susţinerea cererii sale.
Mai arată că termenul şi durata asocierii au fost stabilite între părţi pe o durată maximă egală cu durata de serviciu a bunului (100 ani).
S-au depus înscrisuri în dosar.
Analizând criticile formulate, Curtea, prin Decizia comercială nr. 78 din 6 februarie 2007, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Între fosta R.I. R.A. şi reclamanta apelantă s-a încheiat contractul de asociere cu nr. 7448 din 15 octombrie 1992 având ca obiect terminarea distinctă de către părţi a blocului M 106 din ansamblul Unirii Bucureşti.
Durata asocierii a fost stabilită pe toată perioada existenţei construcţiei iar pe durata contractului asociaţii dobândesc calitatea de coproprietar, cu obligaţii şi îndatoriri potrivit reglementărilor legale (art. 4 şi 5 din contract).
Prin art. IX SC P. SA s-a obligat şi ca să achite anual taxa de concesionare a terenului iar în condiţiile exploatării distincte a imobilului să plătească în contul I. R.A. (actual în contul Municipiului Bucureşti) şi suma de 417.000 lei Rol.
S-a mai stabilit şi că în cazul dispariţiei sau imposibilităţii de exploatare din cauze obiective a blocului ce face obiectul asocierii, justificate de părţi, să se convină asupra continuării sau încetării contractului.
Prin urmare exploatarea distinctă de către părţi a imobilului a fost unul dintre obiectivele propuse a fi realizate în cadrul asocierii, respectiv un motiv care a stat la baza înţelegerii între asociaţi care nu poate fi apreciat în prezent motiv de „încetare" a convenţiei amintite cu nr. 7448 din 15 octombrie 1992 cum pretinde apelanta.
Şi din cuprinsul caietului de sarcini în vederea asocierii reiese că durata asocierii va fi egală cu durata de serviciu a bunului (100 ani). S-a avut, de asemenea, în vedere exploatarea efectivă a bunului care face obiectul asocierii (art. 3 din caietul de sarcini).
Din cele expuse reiese că împărţirea apartamentelor procentual cotelor de participare la asociere, şi respectiv vânzarea lor către foştii chiriaşi în considerarea exploatării blocului M 106 în mod distinct şi potrivit convenţiei de asociere de către fiecare asociat s-a făcut tocmai în considerarea obiectului contractului nr. 7448 din 15 octombrie 1992, nereprezentând o eventuală cauză de încetare a acestuia.
Concomitent cu exploatarea bunului, asociatei P. SA îi mai revin însă obligaţii contractuale stabilite pe întreg parcursul duratei asocierii astfel că susţinerile părţii referitoare la încetarea asocierii ca urmare a realizării obiectului convenţiei ori ca urmare a manifestării de voinţă exprimată în mod tacit între asociaţi nu pot fi reţinute.
Împotriva deciziei, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal prevederile art. 306 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltând în fapt următoarele critici:
- Interpretând clauzele contractuale, instanţa în mod greşit a apreciat că în cauză nu a intervenit o încetare a contractului de asociere nr. 7448 din 15 octombrie 1992.
Prin vânzarea apartamentelor către salariaţi, obiectul contractului de asociere, a fost reziliat în sensul terminării excepţiei lucrărilor de construcţii, blocul fiind pus în funcţiune.
În mod greşit instanţa a considerat că durata asocierii este de 100 de ani (durata de existenţă a construcţiei) atâta timp cât prin această clauză s-a avut în vedere exploatarea efectivă a bunului.
- Instanţa în mod greşit a făcut aplicarea art. 1169 – art. 1170 C. civ., de îndată ce interpretând greşit contractul nu a reţinut, că nu poate ă mai subziste un contract de asociere în vederea exploatării unui bun, care nu mai există.
Critica este nefondată.
Nelegalitatea invocată în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9, vizează încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Din considerentele deciziei atacate, rezultă că soluţia primei instanţe a fost confirmată cu reţinerea unor argumente de fapt şi de drept, grefate pe interpretarea corectă a contractului de asociere în participaţiune nr. 7448 din 15 octombrie 1992, respectându-se cerinţele impuse de art. 1170 C. civ.
Aşadar nici critica ce vizează interpretarea greşită a contractului nu este fondată.
Astfel clauzele acestui contract sunt clare şi precise, instanţele nesubstituindu-se voinţei părţilor, practic luând act de acestea, sub aspectul duratei convenţiei şi a drepturilor şi obligaţiilor asumate.
De aceea, s-a reţinut justificat că, durata asocierii a fost stabilită să dăinuiască pe toată perioada existenţei construcţiei, iar exploatarea distinctă de către părţi a imobilului a fost temelia înţelegerii.
De aceea s-a apreciat că, împărţirea apartamentelor, procentual cotelor de participare la asociere şi vânzarea lor s-a făcut în raport de obiectul contractului, aceasta neînsemnând o clauză de încetare a lui.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 78 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 569/2008. Comercial → |
|---|
