ICCJ. Decizia nr. 569/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 569/2008
Dosar nr. 14349/54/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 13 februarie 2006, reclamanta C.T. a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. a SC F.A. SRL, din data de 3 martie 2005 şi a hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că este asociat majoritar al pârâtei SC F.A. SRL, cu o cotă de participare de 55 %, restul de 45 % fiind deţinută de asociata C.D.
S-a precizat că, în anul 2003, s-a formulat acţiunea pentru excluderea asociaţiei C.D. din firmă, litigiul aflat în faza de recurs, iar la data de 3 iulie 2003, aceasta a decis unilateral închiderea farmaciei, pe care a redeschis-o în august 2004.
A arătat reclamanta că în data de 3 martie 2005 a fost convocată pentru ţinerea unei adunări generale la care s-au discutat probleme legate de bilanţul contabil pe 2004 şi B.V.C. pe 2005, fără a fi abordată nici o modificare a actului constitutiv şi nici nu s-a luat vreo hotărâre privind majorarea capitalului social. S-a precizat că asociata C.D., a refuzat să-i înmâneze o copie de pe procesul verbal al şedinţei A.G.A., aflând despre cele hotărâte cu ocazia judecării apelului în dosar nr. 1762/COM/2005 al Curţii de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005, s-a arătat că aceasta a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 187 din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât deşi în convocator nu s-a stipulat majorarea capitalului social, asociata C.D., care deţinea o poziţie minoritară, în societate a inclus la pct. 1, modificarea actului constitutiv cât şi structura capitalului.
S-a arătat că, potrivit art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se prevede obligativitatea votului tuturor asociaţilor, pentru adoptarea hotărârilor având ca obiect modificarea actului constitutiv.
În ce priveşte hotărârea A.G.A. din 30 mai 2005, aceasta a fost luată, de asemenea, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 187 din Legea nr. 31/1990 republicată, respectiv fără votul tuturor asociaţilor, deşi la pct. 3 şi 5 din această hotărâre se inserează modificări ale actului constitutiv, respectiv primirea unui nou asociat şi cesiunea unor părţi sociale, precum şi numirea în funcţia de administrator.
Reclamanta a susţinut că nu se face dovada convocării sale la şedinţa A.G.A. din 30 mai 2005.
În probaţiune s-au depus la dosar: hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005, act adiţional la actul constitutiv al SC F.A. SRL, încheierea nr. 2010 din 10 martie 2005 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, hotărârea A.G.A. nr. 4 din 30 mai2005 a SC F.A. SRL, act adiţional înregistrat sub nr. 89472 din 15 iulie 2005 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, încheierea nr. 5491 din 26 iulie 2005, a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj.
Pârâta SC F.A. SRL a depus la dosar copii de pe M. Of. din 1 aprilie 2005 şi 8 septembrie 2005, proces verbal nr. 3 din 3 martie 2005, proces verbal nr. 4 din 3 mai 2005 ale şedinţelor Adunării Generale a asociaţilor, H. nr. 3/2005, copie convocări, contractul şi statutul SC F.A. SRL.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 19 din 22 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 314/COM/2006, a admis cererea, constatând nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 3 martie 2005 şi a Hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005 a SC F.A. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
La data de 3 martie 2005, a fost luată hotărârea Adunării Generale a asociaţilor SC F.A. SRL de modificare a actului constitutiv prin cesionare a 89 părţi sociale de către V.E.
Hotărârea s-a luat în lipsa reclamantei asociate, care a fost convocată o singură dată la 11 mai 2005.
Or, art. 202 din Legea nr. 31/1990 prevede că transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii este permisă numai cu întrunirea unei majorităţi calificate a părţilor sociale şi asociaţilor. Transmiterea părţilor sociale către un terţ, implică obţinerea prealabilă a agrementului acestuia de către asociat şi prin urmare trebuia obţinut şi acordul reclamantei.
Mai mult decât atât, în doctrină s-a statuat că în calculul acestei majorităţi, nu trebuie inclusă şi partea de capital social deţinută de asociatul care doreşte să-şi cedeze părţile sociale, întrucât el se află în situaţia prevăzută de art. 79 alin. (1), având interese diferite de interesele societăţii.
Cum însă convocarea asociatei reclamante la această a doua adunare generală, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, şi cum hotărârea anterioară prin care se stabilea noua structură de participare la capitalul social este nulă absolut rezultă că, pentru considerentele expuse şi hotărârea A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005 este nulă absolut.
Instanţa apreciază că în cauză este aplicabil art. 132 alin. (3), acţiunea reclamantei fiind imprescriptibilă, întrucât normele încălcate sunt de ordine publică ele reglementând formarea voinţei sociale în cadrul adunării generale şi protejând în acelaşi timp pe asociaţi şi creditul general.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC F.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, SC F.A. SRL a arătat că sentinţa apelantă este lovită de nulitate absolută, întrucât instanţa de fond era obligată să citeze în cauză şi pe administratorul V.E., administrator numit în baza Hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005.
Un alt aspect invocat în motivarea apelului, este legat de cererea formulată de fostul administrator C.T. privind anularea celor două hotărâri A.G.A. prin care se precizează că s-au încălcat dispoziţiile art. 187 din Legea nr. 31/1999.
Întrucât acest text legal, se referă la societăţile în comandită simplă pe acţiuni şi nu se aplică societăţilor în răspundere limitată, invocarea de către instanţă în motivarea sentinţei a acestor dispoziţii este nelegală şi fără suport legislativ.
A mai arătat apelanta, că instanţa de fond a omis să analizeze faptul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 193 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea de capital reprezentată de asociaţii prezenţi".
Apelanta a susţinut că în speţă, instanţa cu rea-credinţă a omis să analizeze faptul că a mai fost convocată adunarea generală a asociaţilor, la data de 4 februarie 2005, având pe ordinea de zi majorarea capitalului social dar întrucât nu s-a întrunit cvorumul prevăzu de lege s-a dispus convocarea unei noi adunări generale care s-a ţinut pe data de 3 martie 2005, hotărâre ce face obiectul prezentei cauze.
În aceste condiţii, hotărârea se putea lua indiferent de cota de participare a capitalului social al asociaţilor.
În ceea ce priveşte lipsa acordului asociatei C.T. cu privire la majorarea capitalului social, apelanta susţine că aceasta deşi iniţial nu a fost de acord, ulterior şi-a dat acordul în sensul majorării capitalului social cu suma de 98.000.000 lei cu condiţia ca această sumă să fie suportată de asociata C.D.
Cu privire la tardivitatea formulării cererii, în sensul că, potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990 aceasta trebuia formulată în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de hotărâre, apelanta arată că instanţa greşit a reţinut termenul de imprescriptibilitate prevăzut de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pentru aspecte de nulitate absolută.
A susţinut apelanta că, aprobarea majorării capitalului social de către asociatul minoritar la un moment dat, nu constituie motiv de nulitate absolută, întrucât procedura de întrunire a adunării generale a fost efectuată legal, asociaţii au fost prezenţi, au cunoscut ordinea de zi, şi-au spus punctul de vedere şi, în acest sens termenul de formulare a cererii este de 15 zile.
Mai mult, a arătat că hotărârea este luată cu respectarea normelor legale, la a doua şedinţă convocată, având ca punct distinct al ordinii de zi majorarea capitalului social, hotărârea fiind valabilă indiferent de cota de participare la capitalul social conform art. 193 pct. 3 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 132 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 „Hotărârile A.G.A. contrar legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României partea a IV-a de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei" şi, întrucât asociata C.T. a fost prezentă şi a votat contra majorării capitalului social, termenul era de 15 zile de la publicare, în acest sens cererea formulată fiind tardivă.
Apelanta a considerat de asemenea că, în mod greşit instanţa a admis cererea dispunând anularea Hotărârii A.G.A. din 30 mai 2005 prin care a fost numită în calitate de administrator doamna V.E., deoarece aceasta constituie un atribut exclusiv al societăţii iar instanţa nu poate cenzura numirea sau revocarea administratorilor.
Mai mult, aceasta trebuie să fie citată în instanţă, întrucât hotărârea o privea.
Printr-un ultim motiv de apel s-a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 31/1990, modificarea actului constitutiv se poate face fie prin hotărârea A.G.A., fie prin act adiţional la actul constitutiv. Dacă instanţa de fond ar fi analizat actele depuse în apărare, ar fi constatat că modificarea actului constitutiv s-a făcut prin act adiţional şi nu prin hotărârea A.G.A. care a şi fost publicată în M. Of.
La data de 13 decembrie 2006, intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 11 ianuarie 2007, numita V.E. a depus cerere de intervenţie în interesul apelantei SC F.A. SRL Craiova care prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2007, a fost încuviinţată în principiu.
Prin această cerere, intervenienta critică soluţia pronunţată de instanţa de fond, în sensul că nu s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a formulării acţiunii, reţinând în mod greşit că în speţă este vorba de o nulitate absolută a hotărârii A.G.A.
Intervenienta a mai arătat că intimata reclamantă a depus o plângere penală prin care a învederat faptul că administratorul C.D. i-ar fi falsificat semnătura, însă, prin expertiza grafologică efectuată s-a stabilit că cele afirmate de aceasta nu sunt reale şi că semnătura de pe procesul-verbal de şedinţă îi aparţine.
Intervenienta, a reluat susţinerea apelantei potrivit căreia intimata-reclamantă a fost de acord cu majorarea capitalului social, cu condiţia ca aceasta să fie făcută prin creditarea firmei de către administratorul firmei C.D. cu bani proprii.
În final, aceasta a solicitat admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, pentru a fi citată în cauză cu privire la anularea Hotărârii A.G.A. din 30 mai 2005.
Curtea, analizând apelul, în raport de criticile formulate prin Decizia nr. 41 din 20 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1439/54/2006, a respins apelul şi cererea de intervenţie, ca nefondate, pentru următoarele considerente.
S-a apreciat că primul motiv de apel nu este fondat, deoarece raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. din 3 martie 2005 şi a Hotărârii A.G.A. din 30 mai 2005, intervenienta V.E. a fost numită administrator al societăţii prin această ultimă hotărâre.
Astfel în mod corect, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată în contradictoriu cu societatea, nefiind necesară introducerea în cauză a intervenientei.
Susţinerea din al doilea motiv de apel s-a apreciat ca fiind eronată.
Din analiza motivării sentinţei Curtea a reţinut că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 192 alin. (2), art. 196, coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, şi nicidecum pe dispoziţiile art. 187 alin. (2) din aceeaşi lege.
Aceste dispoziţii au fost enunţate în considerentele sentinţei, atunci când au fost arătate susţinerile reclamantei şi nicidecum la motivarea acesteia.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel potrivit căruia Hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005 a fost emisă la a doua convocare, Curtea a constatat că, aceasta este o simplă afirmaţie a apelantei care nu a fost dovedită.
De altfel, potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R „pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.".
Or, intimata-reclamantă nu a fost de acord cu modificarea actului constitutiv aşa cum rezultă în mod indubitabil din procesul verbal încheiat la data de 3 martie 2005 aflat la dosarul instanţei de fond.
Aşa fiind, susţinerea apelantei potrivit căreia intimata-reclamantă a fost de acord cu majorarea capitalului social, cu condiţia ca societatea să fie creditată cu suma de 98.000.000 lei este eronată, deoarece consemnările de pe fila 2 a procesului verbal, se constituie în argumente (aşa cum au fost ele numite de asociata C.D.) aduse de cealaltă asociată pentru majorarea capitalului social.
Cu alte cuvinte, pe fila x a procesului verbal este consemnat punctul de vedere al asociatei C.D. cu privire la ordinea de zi a A.G.A. din 3 martie 2005.
În aceste condiţii, nu mai prezintă relevanţă rezultatul cercetării penale cu privire la semnătura intimatei reclamante de pe acest proces verbal.
Cu privire la motivul de apel, ce vizează tardivitatea formulării cererii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată".
A mai susţinut apelanta că instanţa nu poate cenzura hotărârea prin care se numeşte sau se revocă un administrator, susţinere total eronată atâta vreme cât legea supune controlului judiciar toate Hotărârile A.G.A.
Este adevărat că dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 R înainte de modificarea dusă prin Legea nr. 441/2006 prevedeau posibilitatea ca actul constitutiv să fie modificat prin Hotărârea Adunării Generale adoptată în condiţiile legii sau printr-un act adiţional la actul constitutiv, dar fiecare dintre aceste modalităţi presupun acordul de voinţă al asociaţilor, consfinţit prin semnătura acestora fie pe actul adiţional fie pe Hotărârea A.G.A.
Pe de altă parte publicarea în M. Of. nu-i conferă legalitate actului adiţional ci doar opozabilitate faţă de terţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs pârâta SC F.A. SRL Craiova, invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi următoarele, fără a se preciza care sunt criticile formulate în raport de textele menţionate.
Astfel, în esenţă, recurenta a susţinut ca hotărârea este nelegală deoarece, nu a fost soluţionată în camera de consiliu aşa cum precizează art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, că în mod greşit s-a respins excepţia prescripţiei acţiunii, invocându-se prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit acestui text legal „dreptul de a ataca hotărârile adunării generale se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 132 urmând să curgă de la data când asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
S-a mai apreciat că instanţa de apel, a dat o altă interpretare actelor de la dosar, fapt ce a condus la concluzia greşită că nu s-a dovedit prima convocare a adunării generale, având ca obiect majorarea capitalului social.
Or, lămurirea acestei chestiuni de fapt se putea realiza şi prin citarea administratorului societăţii, de către instanţe.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Conform art. 132 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată, cererea privind constatarea nulităţii unei hotărâri A.G.A. se judecă în camera de consiliu.
Pentru a invoca motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., „când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.," în raport de susţinerea formulată că, apelul nu s-a judecat în camera de consiliu, trebuie dovedită vătămarea suferită prin soluţionarea în acest mod a cauzei, fapt nejustificat de recurentă.
Aşadar Decizia atacată nu este afectată de nelegalitatea invocată.
Confirmarea concluziei instanţei de fond, privind respingerea excepţiei privind prescripţia dreptului la acţiune este corectă, deoarece în raport de art. 132 din 3 motive ce reglementează formarea voinţei sociale în cadrul adunării generale, care au menirea de a proteja în acelaşi timp pe asociaţi, sunt de ordine publică, astfel că cererea dedusă judecăţii este imprescriptibilă.
Aşa fiind, urmează a se reţine că Decizia atacată s-a pronunţat cu aplicarea corectă a legii.
Critica ce vizează, nedovedirea primei convocări, tinde spre a repune în discuţie o stare de fapt, şi fiind o critică de netemeinicie, în raport de exigenţele căii de atac a recursului nu poate fi analizată, situaţia fiind lămurită în calea devolutivă a apelului.
În ceea ce priveşte neintroducerea în cauză a administratorului, urmează a se aprecia că instanţele au procedat corect, conform cadrului procesual, neputându-l lărgi prin introducerea unor părţi din oficiu.
Din considerentele deciziei atacate mai rezultă că în cauză nu, s-a pus în discuţie interpretarea unui act juridic dedus judecăţii.
Instanţa pe cale devolutivă a analizat înscrisurile de la dosar, sub aspect probat, pentru stabilirea stării de fapt nerealizându-se o interpretare a unui act juridic în sensul nelegalităţii invocate.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.A. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 41 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Comercial → |
|---|
