ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 576/2008
Dosar nr. 37858/3/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. 8205/2006, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.352,70 lei compusă din: 4.309,6 lei daune interese compensatorii şi 43,10 lei penalităţi de întârziere, calculate până la intervenirea încetării contractului prin rezilierea de drept a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că, la data de 13 februarie 2006, s-a încheiat contractul de achiziţii publice de servicii nr. 20/2006 ce avea ca obiect expertiză tehnică pentru reparaţii de sistemul rutier pe autostrada A1 Bucureşti – Piteşti, Km 23 + 000 – 46 + 000, pârâta adjudecând achiziţia conform OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177 din 3 februarie 2006. Se mai arată că potrivit art. 6 din contract pârâta avea obligaţia să predea expertiza şi documentaţia aferentă în 15 zile de la emiterea ordinului de începere a prescripţiei, însă pârâta a invocat o serie de incoveniente pentru a motiva neîndeplinirea prestaţiilor conform adreselor nr. P 80/2006, P 116/2006, cu adresa nr. Q 89/2006 potrivit art. 13 alin. (1) din contract reclamanta a notificat pârâta, că a intervenit rezilierea de drept a contractului, urmând să comunice ulterior cuantumul pretenţiilor.
Reclamanta a susţinut că, dovada netemeiniciei afirmaţiilor debitoarei o constituie faptul că potrivit normelor legale şi condiţiilor tehnice ale achiziţiei ofertantul clasat pe locul doi căruia i-a fost atribuit contractul urmare a rezilierii de drept a contractului nr. 20/2006 încheiat cu pârâta, a efectuat lucrările de expertizare în conformitate cu cerinţele tehnice ale caietului de sarcini. Aceste lucrări au fost recepţionate, astfel culpa pentru întârzierea efectuării obligaţiilor şi pentru rezilierea de drept a contractului revine în întregime pârâtei potrivit art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3), art. 15 alin. (1) din contract fiind datorate şi daune.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1066, 1073, 1087 C. civ., art. 45 C. com., OUG nr. 60/2001.
În dovedirea acţiunii s-au depus: dovadă de convocare pentru conciliere prealabilă, contract de prestări servicii nr. 20/2006, caiet de sarcini, hotărâre de adjudecare nr. 177/2006, corespondenţă părţi. S-a depus dovadă taxă timbru, timbru judiciar.
Prin întâmpinare pârâta a ridicat excepţia prematurităţii acţiunii arătând că reclamantul nu a convocat-o la conciliere. Pârâta a susţinut că acţiunea este nefondată, întrucât rezilierea nu putea opera, nefiind îndeplinite condiţiile acesteia, în sensul că putea fi invocată numai de partea care şi-a executat obligaţiile or, neîntocmirea raportului de expertiză s-a datorat culpei reclamantei care nu i-a pus la dispoziţie documentele cerute. S-a mai arătat că daunele interese şi penalităţile nu pot fi cerute de partea din culpă căreia nu au putut fi îndeplinite obligaţiile contractuale.
Pârâta, a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 25.257,04 lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu i-a pus la dispoziţie proiectul iniţial de lucrări, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a întocmi la termenul stabilit raportul de expertiză. Ca urmare a atitudinii abuzive a reclamantei în aplicarea pactului comisoriu de gradul III prevăzut în art. 12 alin. (1) din contract, societatea pârâtă a fost prejudiciată prin neîncasarea preţului contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 5992 din 28 septembrie 2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată, la data de 3 noiembrie 2006, sub nr. 37858/2006 şi s-au depus în copie acte.
Analizând materialul probator, prin sentinţa comercială nr. 11329 din 7 decembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 37858/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia Comercială, a admis acţiunea, constatând întemeiată rezilierea de drept a contractului nr. 20/2006.
S-a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
S-a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 4.352,70 Ron din care: 4.309,6 Ron daune interese compensatorii şi 43,10 Ron penalităţi de întârziere calculate până la intervenirea rezilierii.
Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 344,42 Ron cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut.
La data de 13 februarie 2006, s-a încheiat între părţi contractul de achiziţii publice de servicii nr. 20/2006 ce avea ca obiect efectuarea unei expertize tehnice pentru reparaţii la sistemul rutier pe Autostrada A1 Bucureşti – Piteşti, Km 23 – 46 cu respectarea cerinţelor caietului de sarcini. Lucrarea a fost achiziţionată conform OUG nr. 60/2001 prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177/2006. Întrucât pârâta nu a efectuat expertiza în termenul convenit, reclamanta a uzat de clauza prevăzută la art. 13 alin. (1) notificând-o în sensul că a intervenit rezilierea de drept a contractului.
În cauză, prin contract se urmărea a se stabili care era starea lucrării, în vederea efectuării unor reparaţii la autostradă în porţiunea de drum arătată, expertiză solicitată de reclamantă în calitate de administrator al drumului fiind necesară, avându-se în vedere dispoziţiile HG nr. 925/1995. Or, faţă de art. 38 din OUG nr. 60/2001, pârâta avea posibilitatea de a solicita lămuriri în cadrul procedurii de atribuire a contractului, astfel că prin depunerea ofertei, aceasta a acceptat condiţiile din caietul de sarcini. De asemenea, pârâta nu a depus dovezi prin care să combată afirmaţiile reclamantei, în sensul că nu a predat documentaţie stabilită prin art. 3 din caietul de sarcini. De altfel, aşa cum rezultă din contractul nr. 31/2006, expertiza a fost efectuată de un alt prestator, după intervenirea rezilierii de drept a contractului încheiat cu reclamanta, contract în care s-a prevăzut o clauză penală privind plata penalităţilor pentru neexecutarea la termenele convenite a obligaţiilor contractuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC C.C. SRL solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.
În acest sens, apelanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 20/2006 contract încheiat în urma atribuirii către aceasta a procedurii de achiziţie publică.
Potrivit art. 7 lit. a) din Contract „obligaţii specifice" apelantei, în calitate de prestator, îi revenea obligaţia să elaboreze raportul de expertiză tehnică aferent lucrării prevăzute de art. 2 cu respectarea legislaţiei aplicabile în vigoare la data efectuării prestaţiei, în special potrivit Legii nr. 10/1995 şi HG nr. 925/1995.
Potrivit art. 17 alin. (3) din HG nr. 925/1995, expertul tehnic avea obligaţia analizării, după caz, a documentelor care au stat la baza realizării construcţiei în fazele de proiectare, execuţie şi exploatare.
În acest sens, prin adresa P 80/2006 a solicitat reprezentanţilor pârâtei punerea la dispoziţie a proiectului iniţial de lucrări, însă prin adresa nr. 467/2006 aceştia i-au comunicat că nu le pot pune la dispoziţie proiectul iniţial al lucrării, situaţie faţă de care s-a aflat în imposibilitate de a întocmi la termenul stabilit raportul de expertiză.
Întocmirea raportului de expertiză fără proiectul iniţial, ar fi avut drept consecinţă încălcarea legii, risc pe care pârâta apelantă nu şi l-a asumat, deşi şi-a manifestat disponibilitatea pentru îndeplinirea obligaţiilor.
Ulterior, la 13 martie 2006, apelanta a revenit cu aceeaşi solicitare, însă reclamanta nu a dat curs celor solicitate, încălcând astfel obligaţiile contractuale.
Cu adresa nr. 226 din 14 martie 2006, reclamanta a notificat rezilierea de drept a contractului, apreciind că pârâta nu a respectat termenul de predare convenit.
Contractul de prestări servicii încheiat, este un contract sinalagmatic şi drept urmare dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce în favoarea şi în sarcina fiecărei dintre părţile contractante.
Pentru aceste contracte, sunt caracteristice reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor şi pe cale de consecinţă, obligaţiei apelantei de a efectua expertiza, îi corespundea obligaţia legală a intimatei de a-i pune la dispoziţie documentele care au stat la baza realizării construcţiei în fazele de proiectare, execuţie şi exploatare.
Astfel, excepţia de neexecutare a contractului este mijlocul procedural pe care îl are partea căreia i se cere executarea obligaţiei ce-i revine fără ca partea cealaltă să-şi execute propria obligaţie.
A mai arătat apelanta, că instanţa de fond a validat o expertiză întemeiată cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât pe artera ce a făcut obiectul acestui contract (23 Km din autostrada Bucureşti - Piteşti) s-au efectuat reparaţii de-a lungul timpului; ultima dintre ele a fost total necorespunzătoare dat fiind că şoseaua s-a degradat după 2 ani, această împrejurare făcând obiectul unei cercetări penale. Având în vedere această situaţie societatea SC C.C. SRL a solicitat în temeiul prevederilor legale din materie, comunicarea documentelor care au stat la baza realizării construcţiei. Întrucât intimata a refuzat punerea la dispoziţie a acestor documente (adresa nr. 467 din 22 februarie 2006), expertiza nu s-a putut efectua din culpa acesteia.
S-a mai arătat că documentele menţionate au fost la dosarul cauzei, însă ele nu au fost analizate în nici un fel de instanţa de fond care s-a mulţumit să menţioneze posibilitatea pe care o avea SC C.C. SRL de a solicita lămuriri în cadrul procedurii de atribuire a contractului, interpretând depunerea ofertei ca pe o acceptare a condiţiilor din caietul de sarcini, ori în cauză nu este vorba de lămurirea unor împrejurări în cadrul procedurii de atribuire a contractului ci de respectarea prevederilor legale.
În ceea ce priveşte rezilierea fie că este convenţională sau judiciară aceasta poate fi invocată numai de partea care şi-a executat obligaţiile sale, iar una dintre condiţii cerute de lege pentru a opera rezilierea constă în aceea că neexecutarea obligaţiei să se datoreze culpei debitorului.
Consideră că aceste condiţii nu au fost îndeplinite: rezilierea a fost invocată de partea care nu şi-a executat obligaţia, iar neîntocmirea raportului de expertiză nu s-a datorat culpei societăţii pârâte ci culpei reclamantei care nu a pus la dispoziţie documentele cerute conform legii.
În final, apelanta a arătat că daunele interese precum şi penalităţile de întârziere nu pot fi solicitate de partea din culpa căreia nu au putut fi îndeplinite obligaţiile contractuale.
Analizând sentinţa în raport de criticile invocate, prin Decizia comercială nr. 302 din 8 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 37858/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul, reţinând următoarele.
Conform contractului de achiziţie publică de servicii, obiectul acestuia era întocmirea unei expertize tehnice în condiţiile caietului de sarcini al achiziţiei, ce face parte din contract, condiţii care definesc obiectul expertizei, respectiv: stabilirea stării actuale a sistemului rutier pe Autostrada A1, Km 23+000 – Km 46+000; propunerea soluţiilor de remediere, respectiv a lucrărilor necesare reparării sistemului rutier.
La Cap. III, lit. a) pct. 3 s-a arătat că raportul de expertiză tehnică va cuprinde starea actuală tehnică a drumului, prestatorul apelant pârât în speţa de faţă, SC C.C. SRL având obligaţia să se conformeze prevederilor din Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor ce constituie anexa 4 din HG nr. 766/1997, limitându-se la solicitările prevăzute în caietul de sarcini.
Conform caietului de sarcini, expertizarea stării actuale a construcţiei s-a solicitat la cererea reclamantei în calitate de administrator de drum conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, HG nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii anexa 4 art. 10 şi Ordinul nr. 1013/873 din 6 iunie 2001 privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de servicii.
Privitor la solicitarea apelantei-pârâte, de a i se pune la dispoziţie proiectul iniţial al construcţiei, instanţa de fond, faţă de prevederile OUG nr. 60/2001 şi actele subsecvente, care stipulează că punerea la dispoziţie a proiectului iniţial al construcţiei ce face obiectul expertizei tehnice putea să fie obiect de clarificare în faza procedurii de atribuire a contractului, a stabilit corect că aceasta este nejustificată.
Astfel, prin depunerea ofertei, pârâta şi-a însuşit toate obligaţiile prevăzute în caietul de sarcini şi documentaţia pentru elaborarea ofertei, întocmind oferta tehnică şi financiară în aceste condiţii.
Pentru efectuarea expertizei solicitate, care a făcut obiectul contractului, nu era obligatorie analiza proiectului iniţial al construcţiei.
Invocarea neîndeplinirii obligaţiei, de a pune la dispoziţie pârâtei apelante în calitate de contractant documentaţia care a stat la baza elaborării construcţiei este neîntemeiată, întrucât documentele necesare elaborării expertizei au fost cele care au făcut parte din documentaţia de atribuire a contractului (caiet de sarcini, ofertă tehnică şi financiară depusă şi acceptată).
Efectuarea expertizei, nu este condiţionată de consultarea sau analiza proiectului iniţial al construcţiei, motiv pentru care în mod corect s-a admis acţiunea principală. Cum pârâta s-a aflat în culpă pentru întârziere în executarea obligaţiilor şi pentru rezilierea de drept a contractului, în mod corect instanţa de fond, a obligat SC C.C. SRL la daune interese compensatorii.
Dovada culpei pârâtei SC C.C. SRL a constituit-o şi faptul că societatea clasată pe locul doi, SC E.P. SRL a efectuat expertiza privind starea construcţiei în condiţiile caietului de sarcini şi ale contractului în termenul contractant, expertiza fiind avizată de autoritatea în domeniul, respectiv Ministerul Transporturilor, Construcţiilor.
În ceea ce priveşte susţinerile apelantei, că instanţa a validat o expertiză ilegală şi această susţinere urmează a fi respinsă, întrucât această expertiză nu face obiectul unei cereri deduse judecăţii.
Împotriva acestei decizii, a declarat a recurs pârâta SC C.C. SRL, invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a susţinut, în esenţă că, instanţele contrar probelor administrate, nu au reţinut culpa reclamantei pârâte în neexecutarea contractului, astfel că pronunţarea rezilierii contractului s-a făcut fără bază legală, deoarece neîntocmirea raportului de expertiză a fost consecinţa nepunerii la dispoziţie a documentelor cerute de lege.
Recursul este nefondat.
Motivarea recursului, în raport de temeiul de drept invocat, nu evidenţiază o critică punctuală, clară.
Aşa fiind, urmează a se reţine în raport de motivarea cererii de recurs, că recurenta înţelege să critice Decizia, sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1020 C. civ., în raport de care în cauză s-a constatat rezilierea de drept a contractului.
Analizând Decizia atacată, prin prisma acestei critici, se apreciază ca justă reţinerea culpei recurentei în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate.
Efectuarea expertizei de către recurentă, nu a fost condiţionată prin oferta făcută de analizarea proiectului iniţial al construcţiei.
Recurenta de fapt şi-a însuşit necondiţionat toate obligaţiile prevăzute în caietul de sarcini şi documentaţia elaborată pentru elaborarea ofertei.
Or, în mod corect instanţa de apel a confirmat argumentele primei instanţe ce privesc stabilirea culpei recurentei pârâte în neîndeplinirea obligaţiei contractuale, ce viza efectuarea expertizei construcţiei, întrucât documentele necesare elaborării acestei expertize, au fost cele care au făcut parte din documentaţia de atribuire a contractului.
Pe cale de consecinţă, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 1020 C. civ. şi a clauzei de reziliere stabilită prin contract în raport cu voinţa părţilor, respectându-se astfel şi prevederile art. 969 C. civ.
În aceste condiţii, urmează a se reţine că motivul de nelegalitate invocat nu poate fi reţinut.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 302 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 582/2008. Comercial → |
|---|
