ICCJ. Decizia nr. 53/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 53/2008
Dosar nr. 22888/2/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1799 din 20 aprilie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantei SC B. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA Bucureşti şi SC R. SRL, a obligat pârâta SC M. SA Bucureşti să încheie contractul de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing şi actului adiţional şi a respins celelalte cereri ale reclamantei, precum şi cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între SC M. SA şi SC B. SA s-a încheiat la data de 11 mai 2000, contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, modificat prin actul adiţional din 8 noiembrie 2002, prin care reclamanta a primit în leasing, pentru 47 de luni, imobilele „parter şi etajul 1" din „Corpul de Fabricaţie Fermenţi", iar la expirarea duratei contractului sau la data achitării integrale a preţului, părţile s-au obligat să încheie contractul de vânzare - cumpărare a imobilelor respective, însă pârâta nu s-a prezentat pentru încheierea contractului, astfel că, în temeiul art. 969 C. civ. instanţa a dispus obligarea pârâtei în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC B. SA Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 470 din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând că instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu poate solicita anularea parţială a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC M. SA şi SC R. SRL, că nu se poate susţine că s-a omis din hotărâre procesul - verbal de la data de 26 mai 2000 şi nici critica referitoare la capetele de cerere care au fost modificate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanta SC B. SA Bucureşti şi pârâtele SC R.S. SRL, SC R. SRL.
Recursul reclamantei SC B. SA Bucureşti a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând anularea contractului de vânzare - cumpărare din 16 august 2001, obligarea pârâtei SC R. SRL la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a platformei betonate de 280 mp. la preţul de cumpărare din 16 august 2001 şi obligarea SC M. SA la plata sumei de 10.000 ron reprezentând daune cominatorii.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă, la faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere procesul - verbal de predare - primire întocmit între reclamantă şi pârâta SC M. SA, că în mod greşit s-a reţinut că nu s-ar fi încheiat contractul de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing şi a actului adiţional şi că în mod nelegal s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 ron către reclamantă reprezentând daune cominatorii.
Recursul pârâtelor SC R.S. SRL şi SC R. SRL a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând în esenţă, eliminarea din considerentele deciziei atacate a menţiunilor referitoare la suprafaţa de 280 mp. teren, care va putea fi revendicată de reclamantă, după obţinerea titlului de proprietate, considerându-se că acestea sunt străine de natura pricinii, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată din apel, asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul reclamantei SC B. SA este nefondat, iar recursul pârâtelor SC R.S. SRL şi SC R. SRL este fondat, pentru următoarele considerente.
Recursul reclamantei SC B. SA este nefondat, pentru următoarele considerente.
Solicitarea privind anularea contractului de vânzare – cumpărare din 16 august 2001 încheiat între pârâtele SC M. SA şi SC R. SRL, nu poate fi primită, având în vedere că reclamanta SC B. SA nu este parte în acel contract.
De asemenea şi cererea privind obligarea SC R. SRL la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a platformei betonate de 280 mp. la preţul de cumpărare din 16 august 2001, nu are suport legal, fiind totodată în contradicţie cu cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului încheiat între SC M. SA şi SC R. SRL.
În mod corect instanţa de apel a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 ron reprezentând daune cominatorii, deoarece acest capăt de cerere era accesoriu capătului de cerere principal referitor la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, care s-a şi încheiat în formă autentică la data de 9 iunie 2006.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul pârâtelor SC R.S. SRL şi SC R. SRL este fondat, pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la eliminarea din considerentele deciziei atacate a menţiunilor referitoare la suprafaţa de 280 mp. teren, care va putea fi revendicată de reclamantă, după obţinerea titlului de proprietate, considerându-se că acestea sunt străine de natura pricinii şi că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu se susţine, faţă de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei atacate, că pârâta SC M. SA a vândut SC R. SRL terenul în suprafaţă de 778 mp. în care este inclusă şi suprafaţa de 280 mp. platformă betonată, ce poate fi revendicată după încheierea contractului de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing şi a actului adiţional.
Cu privire la motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel, se constată că este întemeiat, potrivit art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra sa, deşi la dosar existau factura şi extrasul de cont care atestau plata onorariului de avocat suportat de pârâta SC R. SRL.
Aşa fiind, întrucât critica adusă deciziei atacate de către reclamanta SC B. SA este nefondată, recursul va fi respins ca nefondat, iar recursul pârâtelor SC R.S. SRL şi SC R. SRL va fi admis cu privire la cheltuielile de judecată din apel, urmând a se acorda cheltuielile de judecată solicitate în recurs, potrivit art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 470 din 16 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâtele SC R.S. SRL şi SC R. SRL împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică Decizia în sensul că obligă apelanta SC B. SA Bucureşti la 5.071,26 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R. SRL.
Menţine restul dispoziţiilor.
Obligă recurenta SC B. SA la 5,15 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 376/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 578/2008. Comercial → |
|---|
