ICCJ. Decizia nr. 600/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 600/2008
Dosar nr. 1294/2/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1509 din 6 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Teleorman, rectificată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 2 iulie 2000, s-a admis acţiunea reclamantei, SC M.P. SRL în sensul obligării, în solidar, a pârâtelor SC D. SRL Giurgiu şi SC W.B. SA Arad, sucursala Bucureşti, la plata sumei de 60.477 dolari S.U.A. preţ marfă şi 68.840 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere, în echivalent lei la data plăţii, cu 206.050.000 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea hotărârii instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei pentru plata preţului produselor livrate, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare din 9 februarie 2000, sunt întemeiate, răspunderea revenind atât beneficiarei cât şi băncii SC W.B. SA Arad, sucursala Bucureşti, care a garantat plata preţului mărfii.
Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 357 din 6 martie 2001. Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia 7620 din 12 decembrie 2002, dispunându-se casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
În rejudecarea apelului declarat de reclamanta SC D. SRL Giurgiu, s-a formulat de către pârâta SC W.B. SA la 4 aprilie 2003 cerere de aderare la apelul principal declarat de reclamantă. S-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii numitei faţă de pârâta SC D. SRL şi respingerea cererii faţă de SC W.B. SA. Pe fond, petenta a susţinut că scrisoarea de garanţie bancară, nu a fost folosită, că reclamanta a încercat să obţină plata în baza unei fotocopii color.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 143 din 12 martie 2007 a respins apelul pârâtei SC D. SRL ca nefondat şi apelul pârâtei B.C.S.I.M.I.B.R. SA (fosta SC W.B. SA) ca inadmisibil.
S-a reţinut, de către instanţă, privitor la apelul băncii pârâte că acesteia nu-i sunt aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ., privind aderarea unei părţi la apelul părţii potrivnice, întrucât această dispoziţie procedurală este aplicabilă începând cu 2 mai 2001, după cum prevede OUG nr. 290 din 29 decembrie 2000, care a modificat OUG nr. 138/2000.
Ca urmare, căile de atac rămân supuse prevederilor în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate. La data hotărârii nr. 1509 din 6 decembrie 2000, nu era reglementată instituţia aderării la apelul altei părţi, ci numai declararea apelului pe cale principală, cale pe care SC W.B. SA nu a exercitat-o, astfel că apelul este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, pârâta B.C.S.I.M.I.B.R. SA, sucursala Bucureşti, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susţinut că s-a făcut o aplicare greşită a legii.
Prin modificările aduse codului de procedură civilă nu s-a reglementat o nouă cale de atac, ci o modalitate procedurală pentru exercitarea apelului.
Hotărârea primei instanţe era susceptibilă de apel, astfel că era admisibil apelul declarat nu pe cale principală, ci, prin aderarea la apelul altei părţi, peste termenul de 15 zile.
Greşit instanţa de apel a aplicat prevederile art. 725 alin. (3) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră aplicarea imediată a legii de procedură noi.
Recursul este nefondat.
În litigiu, instanţa de apel a avut a se pronunţa asupra aplicării dispoziţiilor legale privitoare la modificarea Codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
Prin OUG nr. 138/2000 (art. 1 pct. 99) a fost reintrodus art. 293 C. proc. civ. care prevede că „intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe".
Deci, s-au adus modificări privind calea de atac a apelului.
Prin art. 725 C. proc. civ., modificat, prin aceeaşi OUG nr. 138/2000, se reglementează momentul aplicării noilor reglementări procedurale.
Art. 725 alin. (3) prevede că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 1509 din 6 decembrie 2000, atacată cu apel, fiind pronunţată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 138/2000, şi anume 2 mai 2001, rezultă că nu erau aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ., astfel că întemeiat s-a respins ca inadmisibil apelul SC W.B. SA.
Criticile recurentei privitoare la aplicarea greşită a OUG nr. 138/2000 sunt de respins. Întemeiat instanţa de apel a reţinut că nu este aplicabil în speţă art. 725 alin. (1) C. proc. civ., adică aplicarea noilor dispoziţii din momentul intrării în vigoare.
Aceasta întrucât prin aliniatele următoare, se fac anumite distincţii în aplicarea legii noi, iar alin. (3), se referă la căile de atac, stabilindu-se că acestea sunt cele aplicabile la data pronunţării hotărârilor.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.C.S.I.M.I.B.R. SA, sucursala Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 143 din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 632/2008. Comercial → |
|---|
