ICCJ. Decizia nr. 559/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 559/2008
Dosar nr. 8158/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 106 din 5 februarie 1998, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, anulează, ca netimbrată, acţiunea civilă intentată de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare, str. Culturii împotriva pârâtei SC A.P.C.P. SA Baia Mare, pentru litigiu comercial.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din 12 aprilie 1996 s-a pus în vedere reclamantei să timbreze acţiunea la valoare.
Deoarece reclamanta nu s-a conformat, prin încheierea din 31 mai 1996, instanţa a calculat taxa de timbru în valoare de 270.262.136 lei, taxa judiciară de timbru ce nu a fost achitată.
Începând cu încheierile de şedinţă din 7 noiembrie 1997, 11 decembrie 1997, 15 ianuarie 1998 şi 5 februarie 1998, din nou s-a pus în vedere în mod expres reclamantei să timbreze acţiunea cu suma de 270.262.136 lei.
Deşi reclamanta nu a contestat niciodată valoarea taxei judiciare de timbru, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
În aceste condiţii, instanţa văzând paragraful 8 din I.M.F. nr. 1711/1960 care prevede expres că „taxele de timbru se datorează şi se plătesc anticipat", precum şi paragraful 9 alineat 2 din aceleaşi instrucţiuni, cât şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 a dispus anularea acţiunii ca fiind insuficient timbrată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 404 din 27 mai 1998, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare în contra sentinţei civile nr. 106 din 5 februarie 1998 a Tribunalului Maramureş, dosar nr. 653/1996, pe care o menţine în totul.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta prin acţiune, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 389.044.356 lei preţ nedecontat şi 2.313.701.612 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a avut relaţii contractuale cu pârâta pentru ca aceasta să livreze din import proteine şi vitamine pentru furajarea animalelor, însă pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale.
Reclamanta a timbrat acţiunea cu 10.000 lei timbru fiscal şi 10.000 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinare pârâta a constatat în întregime pretenţiile reclamantei.
Instanţa de fond a calculat taxa ce urma să o plătească reclamanta la suma de 270.262.136 lei, acordându-i reclamantei două termene consecutive în vederea achitării acesteia.
Întrucât reclamanta nu a achitat taxa de timbru, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi a paragrafului 8 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 1711/1960, acţiunea reclamantei a fost anulată ca insuficient timbrată.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare a susţinut că Decizia recurată nu este motivată şi că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 76/1992.
Se precizează în continuare că art. 11 din Legea nr. 76/1992 prevede că „După punerea în întârziere a debitului şi constatarea incapacităţii de plată a acestuia, creditorul poate cere oricând debitorului, în cadrul termenului general de prescripţie, fie odată cu suma datorată, fie distinct de aceasta, penalităţile prevăzute la art. 7 din aceeaşi lege, pe calea unei acţiuni în justiţie".
Art. 10 alin. ultim din aceeaşi lege, stipulează faptul că taxa de timbru pentru introducerea acţiunii se stabileşte la 10.000 lei, indiferent de valoarea debitului.
Prin adresa nr. 11 din 3 iulie 1996, înregistrată la Tribunalul Maramureş, la data de 26 septembrie 1996, a fost precizată acţiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 2.934.854.487,03 lei, formată din 1.592.393.870 lei livrări neachitate şi din 1.560.115.161,03 lei penalităţi contractuale, fără dobânzi, ce urmau să formeze obiectul unei alte acţiuni.
La termenul de judecată din data de 4 octombrie 1996 reclamantul a renunţat expres la petitul privind obligarea şi la plata dobânzilor, menţinându-şi pretenţiile doar cu privire la capital, instanţa lăsând cauza în pronunţare.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, ordonându-se efectuarea unei expertize financiar – contabile iar la termenul din data de 5 februarie 1998 instanţa s-a pronunţat anulând acţiunea ca insuficient timbrată.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 7,8,9 şi 10 C. proc. civ. şi 3041 C. proc. civ.
Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei nr. 107/1998 a Tribunalului Maramureş şi a deciziei nr. 404/1998 a Curţii de Apel Cluj, întrucât creanţa a fost integral contestată, iar recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra acţiunea la valaore.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată neîntemeiată critica formulată întrucât Decizia atacată este motivată pe excepţia netimbrării acţiunii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 76/1992 creditorul poate cere pe calea unei acţiuni în justiţie obligarea debitorului aflat în incapacitate de plată, la plata sumei datorate şi după caz a penalităţilor de întârziere în decontare, iar taxa de timbru pentru introducerea acţiunii se stabileşte de 10.000 lei indiferent de valoarea debitului.
Din dispoziţiile textului legal rezultă că taxa de timbru fixă este aplicabilă numai în situaţia în care creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, iar debitorul nu contestă cuantumul sumelor pretinse, dar nu le achită întrucât se află în incapacitate de plată, neavând disponibil în cont.
În mod corect, instanţa de fond a obligat reclamanta să timbreze acţiunea de valoarea sumei pretinse, deoarece taxa de timbru de 10.000lei stabilită de Legea nr. 76/1992 se aplica numai în cazul în care pretenţiile societăţii reclamante nu erau contestate de către pârâtă, ori în cauză pretenţiile reclamantei au fost contestate, instanţa stabilind corect taxa de timbru ce urma a fi plătită de reclamantă, acordând două termene pentru achitarea acesteia, obligaţie legală ce nu a fost îndeplinită şi conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a dispus anularea acţiunii ca insuficient timbrată.
Instanţa constată că temeiurile de drept invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., de altfel fără dezvoltarea acestora, sunt inutile recursului, atât timp cât instanţele anterioare nu au judecat fondul cauzei, pronunţându-se pe excepţia de netimbrare a acţiunii. De asemenea, în speţă, fiind vorba despre o hotărâre dată în apel, recursul nu poate fi întemeiat pe prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 555/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 562/2008. Comercial → |
|---|
