ICCJ. Decizia nr. 568/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 568/2008
Dosar nr. 1749/35/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 120/ COM din 23 februarie 2005, Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercial, admite acţiunea comercială introdusă de reclamanta V.F. împotriva pârâtei SC E.O. SA, şi în consecinţă;
Obligă pârâta la executarea în natură a contractului de furnizare nr. 410 din 19 aprilie 2004, având ca obiect furnizarea energiei termice sub formă de apă fierbinte/caldă pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde de consum sub sancţiunea daunelor cominatorii de 500.000 lei pe zi întârziere.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 5.071.000 lei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim grad a reţinut următoarele:
La data de 19 aprilie 2004, pârâta SC E.O. SA a încheiat cu numitul V.I. contractul de furnizare nr. 410 având ca obiect furnizarea energiei termice, sub formă de apă fierbinte/caldă pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde de consum.
La art. 3 pct. 1 din contract pârâta s-a obligat să furnizeze energie termică pentru încălzire după înregistrarea timp de 3 zile consecutiv, între orele 18,00 - 6,00, a unor valori medii zilnice ale temperaturii aerului exterior de + 10 grade C sau mai mici şi să oprească încălzirea după 3 zile consecutiv în care temperatura medie a aerului exterior depăşeşte + 10 grade C, între orele 18,00 - 6,00, iar la pct. 5 al art. 3 pârâta s-a obligat să factureze consumatorului energia termică furnizată cu tariful legal în vigoare la data facturării.
Conform art. 4 pct. 3, 4, 5 din contract, operatorul are dreptul să întrerupă, să oprească sau să limiteze alimentarea cu căldură şi apă caldă numai în cazurile expres prevăzute de aceste puncte din contract.
La art. 24 din contract părţile au prevăzut că, în cazul în care una din părţi dobândeşte sau pierde prin oricare modalitate legală, drepturile şi obligaţiile ce îi revin din prezentul contract, acestea vor fi preluate de persoana ce îi succede.
În baza acestei clauze contractuale, reclamanta în calitate de moştenitoare a defunctului consumator abonat V.I., a preluat drepturile şi obligaţiile ce îi revin din contractul în litigiu. În acest sens reclamanta a depus la dosar certificatul de moştenitor nr. 86 din 1 noiembrie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public M.B., încheierea nr. 25184 din 12 noiembrie 2004 şi extras de C.F. nr. 6096 Oradea cu nr. top 8862/97.
Conform art. 969 C. civ., contractul este legea părţilor, ele fiind obligate să execute întocmai toate prestaţiile la care s-au îndatorat prin contract, în condiţiile stabilite de părţi.
Referitor la contracte, alin. (2) al art. 969 C. civ., prevede că „ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege". Înseamnă că revocarea contractului nu este posibilă prin voinţa exclusivă a uneia din părţile contractante, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 48/2007 –A/C din 10 aprilie 2007, respinge, ca nefondat, apelul comercial declarat de SC E.O. SA în contradictoriu cu intimata V.F. împotriva sentinţei nr. 120/ COM din 23 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bihor Oradea, pe care o menţine în totalitate.
Instanţa de apel a reţinut că, deşi contractul s-a încheiat la data de 19 aprilie 2004, pârâta nu a întreprins nicio măsură în vederea executării obligaţiilor contractuale.
Referitor la susţinerile apelantei legate de faptul că furnizarea energiei termice nu se poate realiza datorită faptului că între reţeaua lor şi reţeaua reclamantei există intercalată o reţea privată, acestea nu au fost primite, în condiţiile în care, la baza contractului a stat un memoriu justificat şi nu aviz de record, înscrisuri aflate la dosar.
Împrejurarea că pârâta - apelantă la încheierea contractului nu a ţinut cont de situaţia din teren a reţelelor care asigură furnizarea agentului termic, îi este imputabilă exclusiv acesteia.
Prin cererea de recurs pârâta SC E.O. SA a susţinut că în perfectarea contractului nr. 410 din 19 aprilie 2004 a fost indusă în eroare de către V.F., consimţământul fiind viciat prin tăgăduirea împrejurării că este imposibilă tehnic racordarea la reţeaua secundară de distribuţie a energiei termice preexistente în zonă, în condiţiile în care vecinul său (SC B.C. SRL ) îşi revendica proprietatea conductelor aferente reţelei, pe o porţiune ce subtraversează o stradă relativ intens circulată.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu au fost depuse înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât din conţinutul hotărârii recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC E.O. SA împotriva deciziei nr. 48 din 10 aprilie 2007 A Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.O. SA împotriva deciziei nr. 48 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 571/2008. Comercial → |
|---|
