ICCJ. Decizia nr. 571/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 571/2008
Dosar nr. 5172/2/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 68 din 16 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinge acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA cu sediul în Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti, pentru autoritatea de lucru judecat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim grad a reţinut următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 195 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei SC S. SA în contradictoriu cu A.V.A.S., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de cauţiune încheiat la data de 20 octombrie 1994 cu B.A. SA pentru lipsa consimţământului la încheierea acestuia.
În apărare, reclamanta SC S. SA a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 49 din OUG nr. 51/1998.
Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi analizată cu precădere atât timp cât s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pentru a putea soluţiona excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deci pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998, instanţa trebuia în prealabil să verifice, în limitele investirii sale, dacă între aceleaşi părţi nu s-a purtat un alt litigiu având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză în care instanţele să se fi pronunţat deja irevocabil asupra problemei prescripţiei dreptului la acţiune.
Acest incident procedural ar face inutilă o nouă cercetare judecătorească sub aspectul împlinirii termenului de prescripţie, ca urmare a efectului dirimant al autorităţii de lucru judecat.
Prin cererea de recurs reclamanta SC S. SA Mogoşoaia a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că nu a respectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 24 din Constituţia României, care garantează dreptul la apărare.
Astfel, la 2 martie 2007, avocatul ales al reclamantei SC S. SA Mogoşoaia a formulat cerere prin care solicita acordarea unui termen, la data de 9 martie 2007, deoarece fiind internat în spital, era în imposibilitatea de a susţine interesele reclamantei, cu precizarea că la externare, va depune biletul de ieşire din spital. Atât cererea formulată cât şi telegrama pentru amânarea judecăţii nu au fost avute în vedere de instanţă.
Este adevărat că, la data de 8 decembrie 2006, reclamanta a mai solicitat un termen pentru lipsă de apărare, însă atunci cauza s-a amânat pentru lipsă de procedură cu pârâta SC A. SRL Buftea.
De asemenea, se susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată din 26 ianuarie 2007 instanţa nu a dat cuvântul părţilor în şedinţa publică şi nu a dispus scoaterea din cauză a pârâţilor SC A. SRL Buftea, S.D., B.N. şi B.A. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi active, dar pentru termenul din 9 martie 2007, aceştia nu mai sunt trecuţi în citativ şi nici nu mai figurează ca părţi în proces.
Se precizează însă, că la data de 17 noiembrie 2006, cererea de chemare în garanţie a fost corect disjunsă, iar la termenul din 26 ianuarie 2007, la cererea reclamantei, s-a dispus în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea cererii de chemare în garanţie, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa a încălcat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind ordinea punerii în discuţie a celor trei excepţii ridicate de pârâta A.V.A.S. şi de reclamanta SC S. SA Mogoşoaia, respectiv excepţia de neconstituţionalitate, tardivitate şi neretroactivitate a legii civ.ile, art. 21 din Constituţie cu privire la liberul acces la justiţie.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că instanţa era îndreptăţită să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat şi numai în măsura în care respingea această excepţie se impunea pronunţarea instanţei privind celelalte excepţii invocate.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând sentinţa recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8, 9, C. proc. civ.
Referitor la primul temei de drept invocat, respectiv art. 304 pct. 6 C. proc. civ., din conţinutul sentinţei recurate nu rezultă omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, minus petita şi nici că s-ar fi acordat o sumă mai mare, plus petita, ori instanţa ar fi încălcat principiul disponibilităţii acordând ceea ce nu s-a cerut, extra petita.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori schimbând chiar natura juridică a actului pe care părţile l-au încheiat.
De asemenea, ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În conformitate cu prevederile art. 166 C. proc. civ., „Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs".
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat instanţa de fond a reţinut că reclamanta a promovat o acţiune identică cu cea care formează obiectul cauzei prezente.
Prin sentinţa comercială nr. 195 din 17 noiembrie 2004, Curtea a respins acţiunea ca prescrisă. Soluţia a fost menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3648 din 15 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 557/2005, a respins recursul promovat de către SC S. SA
Cum între cele două cauze există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, în temeiul art. 166 C. proc. civ., corect a fost admisă excepţia, constatându-se că există autoritate de lucru judecat.
Puterea de lucru judecat prezumă că hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Mogoşoaia împotriva sentinţei nr. 68 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Mogoşoaia împotriva sentinţei nr. 68 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 574/2008. Comercial → |
|---|
