ICCJ. Decizia nr. 56/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 56/2008
Dosar nr. 1630/1/2007
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 30 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantei SC B.I.L. Nicosia şi în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Oneşti s-a dispus anularea H.A.G.E.A. societăţii pârâte, din data de 7 septembrie 2005, precum şi publicarea hotărârii în M. Of. şi menţionarea ei în Registrul Comerţului, la data rămânerii irevocabile.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că respectiva hotărâre a fost luată într-o adunare generală a acţionarilor care nu a fost convocată legal, fiind încălcat atât termenul legal de 15 zile reglementat în art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât şi cel de 25 zile, reglementat în art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, aprobat prin Ordinul preşedintelui C.N.V.M. nr. 65/2004 din 23 decembrie 2004, societatea pârâtă fiind o societate listată la bursă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs şi cerere de intervenţie în interes propriu SC U. SA Oneşti, societate în care este acţionară societatea pârâtă SC C. SA Oneşti.
La termenul din 27 aprilie 2006 instanţa de apel a apreciat cererea de recurs ca fiind o cerere de apel, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 31/1990, art. 282 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 7208 C. proc. civ.
Soluţionând cauza prin prisma dispoziţiilor art. 50 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 294 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 145 din 14 decembrie 2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu a SC U. SA cât şi apelul declarat de aceeaşi societate.
În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că SC U. SA nu a fost parte în proces la fond, că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, aşa încât, ea nu poate declara apel, fiind lipsită de calitate procesuală activă.
Cât priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, formulată în apel, ea putea fi făcută doar cu învoirea părţilor, conform art. 50 alin. (3) C. proc. civ., învoire pe care reclamanta şi pârâta nu şi-au dat-o, dezacordul lor fiind expres reţinut în practicaua deciziei, aşa încât a fost respinsă ca inadmisibilă.
Nemulţumită de această decizie SC U. SA Oneşti a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de intervenţie în interes propriu susţinând că ea avea interes legitim în promovarea cererii, urmărind conservarea actelor juridice încheiate de ea (majorarea capitalului social cu 700.000 dolari S.U.A. la 8 septembrie 2005) urmare votului exprimat de reprezentantul SC C. SA în A.G.E.A. din 8 septembrie 2005, mandatat prin hotărârea anulată de instanţa de fond.
Pe fondul cauzei apreciază că pârâta, de conivenţă cu reclamanta, cu ales această cale procedurală simulată pentru anularea hotărârii din 7 septembrie 2005, pârâta neputându-şi invoca propria culpă şi anula propria hotărâre.
În consecinţă, recurenta apreciază că greşit i s-a respins cererea de intervenţie ea având interes în promovarea cererii mai ales că pârâta SC C. SA, având în vedere sentinţa de fond, a atacat în justiţie hotărârea A.G.E.A. a SC U. SA din 8 septembrie 2005 în care ea a votat „pentru" majorarea capitalului social.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a invocat nulitatea recursului în considerarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar pe fond respingerea lui ca nefondată.
Analizând excepţia nulităţii şi recursul, Curtea urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
În speţă, recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat Decizia din apel pe aspectul respingerii cererii sale de intervenţie în interes propriu, apreciind că Decizia s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În atare situaţie, chiar dacă recurenta nu a indicat expres ce dispoziţii legale s-au încălcat, făcând referire la respingerea cererii sale de intervenţie şi la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea apreciază că recursul său nu poate fi considerat nul, criticile vizând aplicarea şi interpretarea art. 49 şi art. 50 alin. (3) C. proc. civ., aşa încât excepţia nulităţii invocată de intimata reclamantă urmează a fi respinsă.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea îl apreciază, ca nefondat deoarece, chiar dacă recurenta şi-a argumentat şi justificat interesul legitim ce a justificat promovarea cererii de intervenţie, soluţia instanţei de apel a vizat neîndeplinirea cerinţelor art. 49 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 50 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, lipsa învoirii părţilor ca cererea de intervenţie principală să poată fi primită şi în faţa apelului.
Ori, în speţă, recurenta de faţă a formulat cerere de intervenţie principală doar în faza apelului, fază procesuală în care reclamanta şi pârâta, intimate, s-au opus, aşa încât, temeinic şi legal, în considerarea dispoziţiilor art. 50 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel a respins intervenţia ca inadmisibilă.
Celelalte critici ale recurentei vizează fondul cauzei şi nu vor fi analizate întrucât recursul său nu vizează şi soluţia dată cu privire la apelul declarat, respins pentru lipsa calităţii sale procesuale active.
Împrejurarea că astăzi, cu ocazia dezbaterilor în fond, recurenta a pus concluzii şi pe aspectul calităţii sale de creditor al pârâtei, calitate care, în temeiul art. 974 C. civ., ar fi îndreptăţit-o şi legitimat-o să declare apelul împotriva sentinţei de fond, nu conferă Curţii cadrul legal pentru analizarea lor, deoarece aceste completări ale criticilor au fost făcute cu depăşirea termenului legal reglementat în art. 303 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul este apreciat ca nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de intervenienta SC U. SA Oneşti împotriva deciziei nr. 145 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 57/2008. Comercial → |
|---|
