ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 6/2008
Dosar nr. 25847/3/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 10291 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în fond, după desfiinţarea sentinţei nr. 4128 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 340 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea promovată de reclamanta SC T.S.T. SRL Bucureşti în contradictor cu pârâţii B.D. şi O.H. având ca obiect excluderea pârâţilor din asocierea încheiată pentru reconstrucţia, modernizarea şi administrarea Pieţei 16 februarie şi recunoaşterea cotei de asociere de 73,60 % din contractul de asociere nr. 03/1211 din 27 iulie 1999 ca aparţinând în totalitate reclamantei, ca inadmisibilă.
În motivarea sentinţei, tribunalul faţă de precizarea la acţiune depusă la termenul din 17 noiembrie 2006 când reclamanta a arătat că solicitarea constatării neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de cesiune de către pârâţi nu constituie capăt de cerere de dine stătător, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Procedând la analiza excepţiei tribunalul a reţinut că, la data de 21 iulie 1995, între Primăria Sectorului 1 şi SC F.H.P.C. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect reconstrucţia, modernizarea şi administrarea de către părţile contractante a pieţei agroalimentare 16 februarie iar, la data de 4 decembrie 2001, SC F.H.P.C. SRL şi-a cedat drepturile şi obligaţiile reclamantei şi pârâţilor din cauza de faţă prin contract de cesiune, cota de 73,60 % ce revenea cedentei, fiind distribuită astfel: reclamantei 60 %, pârâtului O.H. 7 % şi pârâtului B.D. 6,6 %.
Cum potrivit art. 251 C. com., asocierea în participaţiune reprezintă un contract iar potrivit art. 253 C. com., asocierea în participaţiune nu constituie în privinţa terţilor o persoană juridică, sancţiunea excluderii asociaţilor nu este aplicabilă.
A mai reţinut instanţa de fond că nu pot fi aplicabile prin analogie nici prevederile Legii nr. 31/1990 referitoare la excluderea asociaţilor şi nici prevederile Codului civil din materia societăţii civile.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta arătând că deşi nu există o reglementare legală pentru excluderea din asocierea în participaţiune, instanţa de fond trebuia să analizeze fondul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 215 din 27 aprilie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
În considerentele deciziei se arată că asocierea în participaţiune este un contract care beneficiază de o reglementare proprie în codul comercial şi căruia nu-i este cunoscută sancţiunea excluderii asociaţilor, această sancţiune neputând fi aplicată nici prin analogia dispoziţiilor corespunzătoare din Legea nr. 31/1990 şi nici ale dispoziţiilor art. 1529 C. civ.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a procedat la soluţionarea pricinii cu respectarea recomandărilor din Decizia de casare, prevederile art. 315 C. civ., fiind aplicabile materiei recursului.
Reclamanta SC T.S.T. SRL Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei menţionate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile reclamantei vizează greşita reţinere a instanţei de apel cu privire la asocierea ce a luat naştere prin contractul de cesiune încheiat la 4 decembrie 2001 şi care a îmbrăcat forma scrisă pe de o parte, iar pe de altă parte, greşita apreciere asupra considerentelor deciziei nr. 340 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, prin care s-a desfiinţat prima sentinţă pronunţată în cauză, ca neavând caracter obligatoriu.
Opinia Înaltei Curţi.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar nu pe fond.
Drept urmare, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa, se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, orice critică care antamează fondul pricinii nu poate fi primită.
Sub acest aspect, instanţa de apel a raportat sancţiunea excluderii cerută prin acţiune la prevederile care reglementează asocierea în participaţiune, de principiu, fără distincţie între primul contract de asociere şi contractul de cesiune încheiat ulterior de părţi.
Cu privire la obligativitatea recomandărilor din Decizia de desfiinţare este de observat că, instanţa de fond primind cauza spre rejudecare, a cerut reclamantei să-şi precizeze acţiunea şi, în raport de precizarea pe care reclamanta a făcut-o la termenul din 17 noiembrie 2006 în sensul că solicitarea constatării neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de cesiune de către pârâţi nu constituie capăt de cerere separat, tribunalul a invocat excepţia de inadmisibilităţii acţiunii precizate, cu respectarea principiului disponibilităţii, cauza fiind soluţionată pe excepţie, nu pe fond.
Aşadar, recomandările instanţei de control judiciar au fost respectate cu luarea în considerare a cadrului procesual configurat de reclamantă în faţa instanţei de trimitere, critica recurentei nefiind întemeiată.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.S.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 215 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 59/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 65/2008. Comercial → |
|---|
