ICCJ. Decizia nr. 57/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 57/2008
Dosar nr. 4662/42/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 3 ianuarie 2006, reclamanţii C.V. şi C.S. cheamă în judecată pe pârâţii SC G. SRL Sinaia, B.L., asociat administrator şi D.A., asociat – director comercial, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să înceteze desfăşurarea activităţii comerciale (pensiune turistică) în imobilul din Buşteni, str. Mihai Viteazu, jud. Prahova, cu daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 338 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând în acest sens că societatea pârâtă îşi desfăşoară activitatea comercială în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, activitatea sa putând înceta tot în conformitate cu actul normativ evocat, că încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi tulburarea liniştii publice în zona imobilului în cauză constituie fapte contravenţionale ce pot fi sancţionate conform legislaţiei în vigoare de către instituţiile competente şi autorizate în acest scop, precum şi că reclamanţii nu au făcut dovada că sunt împiedicaţi sau stânjeniţi în exercitarea dreptului lor de proprietate, în condiţiile în care aceştia nu au domiciliul în imobilul vecin cu cel în litigiu.
Prin Decizia nr. 254 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o schimbă în tot şi, pe fondul cauzei, admite acţiunea în parte şi dispune încetarea activităţii comerciale în imobilul în litigiu până la obţinerea acordului vecinilor, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii, cu 1.016 lei cheltuieli de judecată către apelanţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine că în conformitate cu anexa 1 pct. 2.5.6 la Legea nr. 50/1991, cu modificările ulterioare, este obligatorie obţinerea acordului vecinilor pentru autorizarea edificării unei construcţii cu altă destinaţie decât a vecinilor, sau modificarea destinaţiei unei construcţii preexistente într-o altă destinaţie decât a construcţiilor vecine, legea neprevăzând că acordul trebuie dat numai dacă se face dovada stânjenirii vecinilor, precum şi că societatea pârâtă îşi desfăşoară activitatea de turism în spaţiul în litigiu care are astfel, o altă destinaţie legală decât cea menţionată în proiectul întocmit pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii conform Legii nr. 50/1991.
Împotriva deciziei de mai sus societatea comercială pârâtă declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, anularea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
În susţinerea recursului recurenta critică instanţa de recurs pentru a fi acordat reclamanţilor intimaţi mai mult decât au cerut când a dispus încetarea activităţii societăţii pârâte - recurentă până la obţinerea acordului din partea vecinilor, precum şi pentru interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa de apel ignorând că punctul de lucru al pârâtei din spaţiul în litigiu este autorizat să funcţioneze potrivit certificatului de clasificare eliberat de A.N.T., valabil până la 28 ianuarie 2008, societatea desfăşurându-şi activitatea în limitele exigenţelor impuse de lege; în opinia recurentei instanţa de apel şi-a fundamentat greşit soluţia pe dispoziţiile Legii nr. 50/1991 câtă vreme reclamanţii şi-au întemeiat în drept acţiunea pe prevederile art. 1076 şi următoarele C. civ., instanţa schimbând astfel temeiul juridic al acţiunii şi ignorând că sancţiunile prevăzute de Legea nr. 50/1991, de natură contravenţională, sunt altele decât cea dispusă prin Decizia criticată.
La data de 6 octombrie 2007 părţile litigante încheie o tranzacţie în scopul stingerii litigiului dintre ele.
Astfel fiind, văzând şi dispoziţiile art. 271 alin. (2) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi admis, şi, pe cale de consecinţă, Decizia recurată şi sentinţa instanţei de fond urmează a fi desfiinţate, luându-se act de tranzacţia încheiată de părţi la data de 6 octombrie 2007, care urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC G. SRL Sinaia împotriva deciziei nr. 254 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Desfiinţează Decizia atacată şi sentinţa nr. 338 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova şi ia act de tranzacţia părţilor încheiată la data de 6 octombrie 2007, după cum urmează: „TRANZACŢIE ÎNCHEIATA ASTĂZI 06 octombrie 200.
Între:
SC G. SRL Sinaia, str. Walter Mărăcineanu. B.L., asociat, administrator, domiciliată în Sinaia, str. Badea Cârţan si D.A., asociat, îndeplinind si funcţia de director – comercial, domiciliat în Buşteni, str. Mihai Viteazu, în calitate reprezentanţi ai societăţii pârâte si in nume propriu;
C.V. si C.S., domiciliaţi in Galaţi;
În scopul stingerii litigiului ce a făcut obiectului dosarelor 58/2006 al Tribunalului Prahova, 4662/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, iar în prezent, al dosarului 4662/42/2006 al Înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie, secţia comercială, părţile acestei tranzacţii convin următoarele:
1. B.L. si D.A., în nume propriu şi în numele şi pe seama SC G. SRL Sinaia, ai cărei reprezentanţi suntem, ne obligăm că în termen de 15 zile de la încheierea acestei tranzacţii, să obturăm fereastra mare de vedere, de la etajul 1, din partea de N-V a clădirii (camera 5), al imobilului din Buşteni, str. Mihai Viteazul, către proprietatea numiţilor C.V. şi C.S. din Buşteni, str. Mihai Viteazu.
Ne obligăm, de asemenea, să depuneam toate diligenţele si să luăm toate măsurile impuse în situaţiile de fapt ce s-ar putea ivi, pentru că prin activitatea societăţii desfăşurată în imobilul din Buşteni, str. Mihai Viteazul şi prin afluenţa turiştilor ce beneficiază de serviciile turistice oferite de societatea noastră în acest imobil, să nu fie afectată în nici un mod liniştea proprietăţii vecine sau exerciţiul neîngrădit al prerogativelor pe care proprietatea le conferă titularilor acelei proprietăţi, având în vedere destinaţia de casa de odihna, data construcţiei din str. Mihai Viteazul.
Ne obligăm totodată să ne dam învoirea, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ., la renunţarea de către C.V. si C.S., la judecata ce a făcut obiectul dosarelor 58/2006 al Tribunalului Prahova, 4662/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, iar în prezent al dosarului 4662/42/2006 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia comerciala, fără a solicita obligarea reclamanţilor la cheltuieli de judecata.
2. Subsemnaţii C.V. si C.S., în considerarea obligaţiilor asumate la pct. l al acestei tranzacţii, ne obligăm să renunţăm la judecată în cauza ce în prezent face obiectul dosarului nr. 4662/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, fără a solicita cheltuieli de judecata.
Ne dăm, de asemenea, acordul, sub condiţia rezolutorie a respectării obligaţiilor asumate la pct. l al acestei tranzacţii, pentru edificarea la adresa din str. Mihai Viteazul a imobilului cu alta destinaţie decât aceea de locuinţă (PENSIUNE - TURISTICĂ ) acord necesar conform art. 33 din Norma metodologică din 19 decembrie 2001 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului si Locuinţei în aplicarea Legii nr. 50/1991. SC G. SRL B.L. indescifrabil; D.A. indescifrabil; C.V. indescifrabil; C.S. indescifrabil".
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 59/2008. Comercial → |
|---|
