ICCJ. Decizia nr. 594/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 594/2008

Dosar nr. 3998/36/2006

Şedinţa publică din25 ianuarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1893/COM pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC T.L. SRL şi P.H. SRL constatând încetat contractul de colaborare din 1 martie 2003 încheiat între cele două pârâte. S-a mai constatat inexistenţa unui drept de folosinţă al pârâtei SC T.L. SRL asupra activului Hotel T. compus din teren şi construcţie şi urmare admiterii excepţiei lipsei de interes invocată de pârâta SC T.L. SRL a fost respins capătul de cererea privind evacuarea SC L. SRL din activul Hotel T.

În considerentele sentinţei prima instanţă a reţinut că prin actul adiţional la contractul din 1 martie 2003, pârâtele SC T.L. SRL şi P.H. SRL au convenit încetarea contractului prin care i se atribuise acestuia din urmă un drept de folosinţă asupra imobilului Hotel T. cu terenul aferent. Urmare încetării contractului de colaborare s-a reţinutcă pârâta SC T.L. SRL nu mai are un drept de folosinţă asupra activului menţionat mai sus. Cu aceste argumente instanţa de fond a ajuns la concluzia că cele două capete de cerere privind constatarea încetării contractului şi a inexistenţei dreptului de folosinţă sunt întemeiate. În ce priveşte cererea de evacuare s-a reţinut că atâta vreme cât SC T.L. SRL nu ocupă imobilul şi terenul cererea privind evacuarea acesteia din imobil este lipsită de interes.

Împotriva sentinţei nr. 1893/2006 au declarat apel SC T.L. SRL şi T.R.A. care au invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, motivând că reclamanta în calitate de terţ, faţă de contractul de colaborare nu putea să invoce art. 111 C. proc. civ. Au mai susţinut apelanţii că locaţiunea era prelungită până în anul 2009 şi că reclamanta intimată avea obligaţia să o respecte.

Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 28/2007 a respins ca inadmisibil apelul declarat personal de T.R.A. motivat de faptul că acesta nu a fost parte la judecata în primă instanţă. Prin aceeaşi decizie a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active în persoana reclamantei şi ca inadmisibilă acţiunea întemeiată pe art. 111 C. proc. civ.

Cu privire la acţiunea în constatare instanţa de apel a stabilit că aceasta este subsidiară unei acţiuni în realizare şi că reclamanta are deschisă o asemenea cale. De asemenea pentru promovarea unei acţiuni în temeiul art. 111 C. proc. civ. Curtea a apreciat că reclamanta nu justifică un interes real întrucât acţiunea în evacuare i-a fost respinsă printr-o altă acţiune prin care s-a constatat că SC T.L. SRL nu ocupă hotelul. În consecinţă în raport de acestei considerente a admis cel de-al doilea apel promovat de SC T.L. SRL şi a schimbat în parte sentinţa nr. 1893/2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa în sensul respingerii ca inadmisibile a capetelor de cerere pentru constatarea încetării contractului de colaborare din 1 martie 2003 şi constatarea inexistenţei dreptului de folosinţă al pârâtei SC T.L. SRL asupra activului Hotel T., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 28/2007, au declarat recurs reclamanta SC P. SRL şi pârâta P.H. SRL în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

SC P. SRL a invocat în susţinerea recursului său prevederile art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ. în argumentarea cărora a arătat că în mod greşit a apreciat Curtea de Apel că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 111 teza a II-a C. proc. civ. privitoare la finele de neprimire al unei acţiuni în constatare atunci când partea are deschisă acţiunea în realizarea dreptului.

A mai arătat recurenta că instanţa de apel s-a pronunţat la nivel teoretic din moment ce nu a ţinut seama de faptul că acţiunea în evacuare a fost respinsă ca lipsită de interes. În continuare a arătat că nu pot fi ignorate acţiunea în constatare provocatorie prin care titularul unui drept poate chema în judecată pe cel care prin actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său.

Intereul de a promova acţiunea în constatare, a arătat recurenta, rezultă din faptul că pârâta i-a cauzat multiple tulburări în exerciţiul dreptului de folosinţă prin provocarea unor litigii pentru respectarea dreptului de folosinţă sau prin solicitarea unor daune rezultate din pretinsa nerespectare a acestui drept.

În egală măsură a considerat recurenta constituie motiv de nelegalitate şi omisiunea soluţionării capătului de cerere având ca obiect constatarea inopozabilităţii contractului de colaborare care nu a fost soluţionat nici de instanţa de fond şi nici de către instanţa de apel.

Pentru omisiunea soluţionării acestui capăt de cerere, autoarea s-a considerat îndreptăţită să solicite în concluziile finale din recursul său, casarea cu trimitere în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar în subsidiar modificarea soluţiei pronunţată de instanţa de apel în sensul menţinerii hotărârii primei instanţe.

2. Cea de-a doua recurentă P.H. SRL prin recursul său a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pentru a susţine că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel a soluţionat greşit admisibilitatea capetelor de cerere formulate de reclamantă raportat la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. întrucât nu a ţinut seama de faptul că reclamanta SC P. SRL este titulara unui drept de folosinţă dobândit în baza contractului de leasing imobiliar încheiat cu B.R.D.S. SRL, proprietara Hotelului T. În opinia recurentei SC P. SRL, reclamanta justifica un interes în promovarea cererii iar ceea ce s-a urmărit a fost clarificarea pe cale judecătorească a unui raport juridic atâta vreme cât contractul a cărui încetare s-a solicitat în conferirea unui drept de folosinţă exclusivă asupra imobilului.

O astfel de acţiune, potrivit recurentei nu poate fi întemeiată decât pe prevederile art. 111 C. proc. civ. În fine, autoarea a subliniat că cererea intimatei reclamante îndeplinea condiţiile acţiunii în constatare astfel că a solicitat ca prin admiterea recursului să fie modificată Decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de SC T.L. SRL.

Intimata SC T.L. SRL prin întâmpinare a combătut ambele recursuri apreciind că instanţa de apel s-a oprit asupra admisibilităţii acţiunii în constatare având în vedere că reclamanta este terţ faţă de contractul de colaborare încheiat de SC T.L. SRL cu SC P. SRL precum şi faptul că Hotelul T. nu a fost ocupat de SC T.L. SRL, iar acţiunea în evacuare a fost respinsă ca lipsită de obiect.

Dacă dreptul reclamantei ar fi fost încălcat, potrivit intimatei, recurenta avea acţiune în realizare. Intimata a respins şi critica privind nesoluţionarea capătului de cerere privind inopozabilitatea contractului de colaborare faţă de recurenta revclamantă pentru motivul că sentinţa primei instanţe nu a fost atacată cu apel pe acest capăt de cerere. În privinţa celui de-al doilea recurs intimata - pârâtă a susţinut că recursul P.H. SRL nu poate fi primit întrucât aceasta nu a declarat apel împotriva sentinţei aşa încât în ce o priveşte soluţia a devenit irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SRL împotriva deciziei civile nr. 28/COM din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.L. SRL Petroşani împotriva sentinţei nr. 1893/COM din 18 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială. Menţine dispoziţiile deciziei privind respingerea apelului declarat de pârâtul T.R.A.

Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL Bucureşti împotriva aceleaşi decizii, ca nefondat. Respinge cererea recurentei privind acordarea de cheltuuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 594/2008. Comercial