ICCJ. Decizia nr. 71/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 71/2008
Dosar nr. 3060/39/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâtul M.C.C. solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. BT 4/2000, reţinerea de către reclamantă a sumelor achitate de pârât cu orice titlu în contul contractului, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, obligarea pârâtului la plata sumei de 2.776.982 lei (ROL) reprezentând daune interese datorate reclamantei în conformitate cu OG nr. 25/2002, modificată şi completată, urmare a desfiinţării contractului de vânzare cumpărare de acţiuni menţionat, calculate până la data de 3 februarie 2005 şi care vor fi actualizate, urmând a fi solicitate până la data pronunţării hotărârii definitive şi executorii, precum şi la plata cuantumului dividendelor încasate de pârât pe perioada de valabilitate a contractului, ce vor fi solicitate până la desfiinţarea contractului, respectiv până la data pronunţării hotărârii definitive şi executorii de rezoluţiune.
Prin sentinţa nr. 65 din 6 martie 2006, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea reclamantei şi dispune rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. BT 4 din 8 februarie 2000 şi reţinerea de către reclamantă a sumelor achitate de pârât în contul acestui contract, obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.257.868 lei (ROL) daune interese calculate până la 31 decembrie 2005, sumă care va fi actualizată până la plata efectivă, cu 15.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine neexecutarea de către pârât a obligaţiei investiţionale asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni reprezentând 54,52 % din capitalul social al SC S. SA Arborea [(art. 8.9 alin. (7), (8) şi (9) şi anexa 3 la contract)], fiind astfel întrunite condiţiile prevăzute de art. 1020 C. civ., pentru rezoluţiunea contractului sinalagmatic în cauză şi fiind incidente şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, precum şi că potrivit art. 8.9 alin. (8) din contract neefectuarea investiţiilor prevăzute în contract atrage obligarea cumpărătorului la plata unei penalităţi egale cu 10 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an cumulat, acesta datorând astfel şi penalităţile cerute de reclamantă; mai reţine instanţa că societatea privatizată a înregistrat pierderi, activul net contabil al acesteia fiind negativ, astfel că solicitarea restituirii dividendelor încasate de pârât este nefondată.
Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, reţinând, în acest sens, că instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, reclamanta apelantă neprecizând capătul de cerere privind acordarea „altor prejudicii", cerere pe care nici nu a probat-o aşa cum cer dispoziţiile art. 1169 C. civ.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs, solicitând instanţei, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să facă aplicare dispoziţiilor art. 312 pct. 3 teza a doua C. proc. civ. şi să admită recursul, să caseze Decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare.
În motivarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru a fi respins nejustificat administrarea probei cu expertiză financiar-contabilă, singura modalitate în măsură să permită recurentei cuantificarea prejudiciilor cauzate de intimatul cumpărător al acţiunilor societăţii privatizate ca urmare a desfiinţării contractului de privatizare, instanţa nefăcând astfel o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (5) C. proc. civ.; mai reproşează instanţei de apel şi faptul că nu a dispus restituirea ordinului de plată a onorariului de expert şi nici nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Deşi invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică în fond instanţa de apel pentru a nu fi insistat în efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, critică ce nu are în vedere motive de legalitate, ea încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat. Mai mult, recurenta nu poate invoca în susţinerea recursului său propria culpă, aceasta formulând capete de cerere pe care nu le-a probat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1169 C. civ. şi cum corect a reţinut şi instanţa criticată.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei declarat împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 78/2008. Comercial → |
|---|
