ICCJ. Decizia nr. 633/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 633/2008
Dosar nr. 448/42/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la 7 iulie 2004, reclamanta SC L.F. SRL Râmnicu Sărat, în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Râmnicu Sărat, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună recunoaşterea dreptului de servitute al reclamantei asupra căii de acces cuprinsă între construcţia denumită Imobilul nr. 1 cu Secţia de furnire înscris în Cartea Funciară a localităţii Râmnicu Sărat şi construcţia denumită Imobilul nr. 2 cu destinaţia de sediu administrativ înscris în Cartea Funciară a localităţii Râmnicu Sărat situate în Râmnicu Sărat, şi obligarea pârâtei la respectarea acestei servituţi de trecere.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat următoarele:
- în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului privind pe debitoarea SC M. SA Râmnicu Sărat reclamantei i s-a adjudecat imobilul situat în Râmnicu Sărat, compus din teren şi cele două construcţii, dreptul său de proprietate fiind intabulat la Cartea Funciară conform Încheierii nr. 1490 din 5 octombrie 2000;
- cu prilejul lichidării bunurilor falitei, căile de acces la construcţii nu au fost înstrăinate niciunei societăţi participante la licitaţii, consemnându-se în procesele - verbale încheiate că acestea vor fi utilizate de comun acord de către toţi participanţii din incinta fostei SC M. SA şi că vor fi eventual înstrăinate tot prin acordul lor.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa nr. 4219 din 23 august 2004, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanţa constatând că, faţă de obiectul cauzei, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care sediul social al ambelor societăţi se aflau în raza teritorială a evocatei instanţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 484 din 15 februarie 2004 a admis recursul, a casat hotărârea recurată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare, constatând natura comercială a cererii şi obiectul acesteia.
La secţia comercială a Tribunalului Buzău s-a format dosarul nr. 1547/2004.
Pârâta SC A.R. SRL (fostă SC E. SRL) a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând, în cazul admiterii acţiunii, ca reclamanta - pârâtă reconvenţional, să fie obligată la plata unor despăgubiri lunare pentru lipsa folosinţei asupra terenului afectat servituţii de trecere, despăgubiri echivalente cu folosinţa terenului la preţul de circulaţie calculat lunar.
În motivarea cererii reconvenţionale pârâta - reclamantă reconvenţional a arătat că terenul cuprins între Imobilul nr. 1 - Secţie furnire şi Imobilul nr. 2 este proprietatea sa conform contractului de vânzare - cumpărare şi reclamanta - pârâtă nu a avut niciodată drept de servitute pe acest teren recunoscut printr-un titlu, o convenţie sau hotărâre judecătorească.
Pârâta - reclamantă reconvenţional invocă drept temei al cererii reconvenţionale dispoziţiile art. 616 C. civ., arătând că, spre deosebire de alte servituţi legale, servitutea de trecere nu este gratuită.
Prin precizarea de acţiune reclamanta pârâtă reconvenţional şi-a modificat obiectul acţiunii solicitând ca instanţa să constate în favoarea sa un drept de folosinţă asupra căii de acces cuprinsă între cele două imobile iar, în subsidiar, în situaţia în care se va constata că pârâta are drept de proprietate asupra căii de acces să se recunoască în favoarea sa un drept se servitute asupra acestui drum.
De asemenea, pârâta - reclamantă a solicitat instanţei să-i permită accesul la clădirea societăţii.
În cauză a fost administrată şi proba cu expertiza tehnică.
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2710 din 9 noiembrie 2006 a admis în parte cererea principală, a admis în parte cererea reconvenţională, a instituit în favoarea reclamantei - pârâte SC L.F. SRL un drept de servitute de trecere asupra căii de acces cuprinsă între construcţia denumită Imobilul nr. 1 cu Secţia de Furnire, înscris în Cartea Funciară a localităţii Râmnicu Sărat şi construcţia denumită Imobilul nr. 2 cu destinaţia de sediu administrativ înscris în Cartea Funciară a localităţii Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, şi, în consecinţă, obligă pârâta - reclamantă SC A.R. SRL să permită accesul reclamantei - pârâte la clădirea proprietatea sa, a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 1.399,2 lei/lună reprezentând despăgubiri lunare pentru lipsa folosinţei asupra terenului afectat servituţii de trecere, a respins celelalte capete de cerere, cu cheltuieli de judecată aferente compensate până la concurenţa sumei de 475 lei, urmând ca reclamanta pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.777 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, şi în raport de concluziile raportului de expertiză, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 616 C. civ., în sensul că terenul pentru care s-a solicitat servitutea de trecere este înfundat, neavând nicio ieşire la calea publică şi că proprietarului fondului aservit i se datorează despăgubiri pentru pagubele ce s-ar putea ocaziona prin accederea la fondul dominant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta - pârâtă reconvenţional SC L.F. SRL Râmnicu Sărat, fără însă a-l motiva, astfel că instanţa de control judiciar a analizat apelul prin prisma susţinerilor făcute de reclamantă la instanţa de fond, în aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul prin Decizia nr. 52 din 29 martie 2007.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de apel a făcut trimitere la concluziile raportului de expertiză, conchizând asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - pârâta reconvenţional SC L.F. SRL Râmnicu Sărat, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, faptul că instanţele au pronunţat soluţii greşite sub aspectul obligării sale la plata daunelor interese în condiţiile, în care paguba nu există, neluând în considerare dispoziţiile art. 616 C. civ. care condiţionează obligaţia de dezdăunare a proprietarului fondului aservit de pagubele ce ar putea fi ocazionate de instituirea servituţii de trecere.
Recurenta - reclamantă, conchide că, în opinia sa, controlul privind legalitatea hotărârii primei instanţe nu s-a realizat şi solicită Înaltei Curţi admiterea recursului şi în rejudecare, să respingă şi cererea reconvenţională.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta.
Recurenta - reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 616, art. 1073 şi urm. C. civ.
Tribunalul Buzău, ca instanţă de fond, a soluţionat cauza în raport de temeiurile de drept invocate respectiv art. 616 şi urm. C. civ.
Instanţa de control judiciar nu a exercitat un examen de legalitate asupra hotărârii apelate, Decizia recurată conţinând numai aprecieri cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză deşi aceasta era ţinută, în raport de dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., să examineze sentinţa sub aspectul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale invocate de părţi.
Aşadar, cum instanţa de control judiciar nu şi-a motivat Decizia recurată în raport de temeiurile de drept invocate de reclamantă în acţiune, respectiv art. 616 şi art. 1073 C. civ. şi evocate de instanţa de fond în propria motivare, nu se poate vorbi de exercitarea de către instanţa de apel a controlului de legalitate, acesta nefiind realizat.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC L.F. SRL Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 52 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercial şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 634/2008. Comercial → |
|---|
