ICCJ. Decizia nr. 647/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 647/2008
Dosar nr. 7342/99/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 august 2005, reclamanţii D.I.M., D.E. şi D.P. au chemat în judecată pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi, solicitând: anularea notei de constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, a procesului - verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie 2005, a procesului – verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 101586 din 24 iunie 2005 şi a facturii fiscale, emisă de pârâtă; exonerarea de la plata sumei de 118.491.200 lei ROL şi obligarea pârâtei la rebranşarea lor la sistemul central de furnizare a energiei electrice.
Pârâta a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 4183/ E din 14 septembrie 2006, Tribunalul Iaşi, secţia comercială contencios administrativ.
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi.
- a anulat în parte nota de constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, respectiv în privinţa menţiunilor referitoare la 1 frigider ARCTIC 180 l; 1 congelator ARCTIC mic (4 sertare); 1 polizor unghiular (FAI) 1800 W şi 1 polizor.
- a respins cererea privind anularea procesului – verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie 2005, ca nefondată; - a anulat procesul – verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 101586 din 24 iunie 2005 şi factura fiscală seria BCXKQ nr. 3206511 din 24 iunie 2005;
- a exonerat reclamanţii de plata sumei de 118.491.200 lei ROL, reprezentând contravaloarea a 2876 Kw consideraţi consumaţi în perioada 22 iunie 2004 – 22 iunie 2005;
- a respins, ca nefondată, cererea privind rebranşarea la sistemul central de furnizare a energiei electrice;
- a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii D.I.M., D.E. şi D.P. şi pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi, criticând soluţia primei instanţe, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 49 din 30 aprilie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis apelul formulat de D.I.M., D.E. şi D.P. şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pe pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi să rebranşeze reclamanţii la sistemul central de furnizare a energiei electrice; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate;
- a respins apelul formulat de SC E.M. SA, sucursala Iaşi şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamanţilor suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, avându-se în vedere modalitatea de soluţionare a capetelor de cerere şi prin prisma criticilor aduse de apelanţi, măsura de debranşare a reclamanţilor de la sistemul central de furnizare a energiei electrice este abuzivă, aşa încât în mod greşit prima instanţă a respins această cerere a reclamanţilor, ca nefondată, hotărârea primei instanţe urmând a fi schimbată numai sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii D.I.M., D.E. şi D.P. şi pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs invocat de pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi este acela că în mod total nelegal contestaţia formulată a fost soluţionată în baza dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precizând că a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe calea contenciosului administrativ, excepţie asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel şi, în mod total eronat, instanţa de control judiciar a soluţionat contestaţia formulată în baza dispoziţiilor legii contenciosului administrativ.
Printr-o altă critică adusă deciziei instanţei de apel, s-a arătat că această soluţie contravine în mod flagrant dispoziţiilor legislaţiei în materia furnizării energiei electrice, dispoziţii ce stabilesc în mod clar şi fără echivoc procedura de constatare şi calcul a despăgubirilor în situaţia unui consum fraudulos de energie electrică.
Astfel, deşi în cauză s-au considerat aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, există o procedură specială de constatare în astfel de situaţii; actele contestate nu pot fi considerate acte administrative, având un caracter de pură constatare, singurele organe abilitate să dispună măsuri fiind cele penale, în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, legea energiei electrice (în vigoare la data constatării faptei săvârşite de intimaţi), iar în ceea ce priveşte latura civilă, unitatea are dreptul intentării unei acţiuni civile în cadrul căreia poate uza de toate probele necesare.
De altfel, actele încheiate de unitatea sa au la bază legislaţia specială, derogatorie de la normele generale, în domeniul furnizării energiei electrice, respectiv art. 78 din OUG nr. 63/1998.
Concluzionând, solicită admiterea cererii de recurs formulate, modificarea deciziei nr. 49 din 30 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce priveşte primul motiv de recurs invocat, în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe calea contenciosului administrativ şi că dispozitivul deciziei Curţii de Apel Iaşi nu conţine nici o referire asupra excepţiei ridicate, Înalta Curte constată că este nefondat.
Este de observat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel analizează excepţia invocată de pârâtă cu privire la inadmisibilitatea acţiunii pe calea contenciosului administrativ, reţinând că motivul de apel invocat este nefondat, în condiţiile în care instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 4 şi 56 C. com., dispoziţii în baza cărora a şi soluţionat cauza în primă instanţă.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.
Deşi pârâta critică Decizia instanţei de apel, susţinând că cererea s-a soluţionat în mod nelegal în baza dispoziţiilor legii contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, întrucât, nefiind aplicate aceste dispoziţii, ci ale Legii nr. 318/2003, nu se poate reţine nici încălcarea lor.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor legale incidente, se constată, de asemenea, că recurenta nu arată care sunt dispoziţiile din Legea nr. 318/2003 încălcate, respectiv OUG nr. 63/1998, în realitate făcând referire la interpretarea probelor, ceea ce excede acestui motiv de recurs.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
În ce priveşte recursul declarat de reclamanţii D.I.M., D.E. şi D.P., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel", iar motivarea recursului se va face „prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", conform dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ, aşa încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv introdus.
În cauza de faţă, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, hotărârea recurată a fost comunicată reclamanţilor la data de 23 iunie 2007, dată înscrisă pe dovezile de primire şi procesul – verbal de predare, iar recursul a fost declarat la data de 10 iulie 2007, cu depăşirea termenului legal.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, în temeiul art. 301 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanţii D.I.M., D.E. şi D.P. împotriva deciziei nr. 49 din 30 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.M. SA, sucursala Iaşi împotriva aceleiaşi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 644/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 650/2008. Comercial → |
|---|
