ICCJ. Decizia nr. 750/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 750/2008
Dosar nr. 916/118/2006
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 954/ C din 14 februarie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA în contradictor cu pârâta SC B.E. SA ca rămasă fără obiect, respingând şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.I.F.T. SA invocată de către pârâtă.
În motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă pe motiv că reclamanta şi-a pierdut calitatea de acţionar întrucât la 30 ianuarie 2006 şi-a vândut toate acţiunile către SC R.D. SA, este neîntemeiată deoarece calitatea procesuală este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile pe care reclamanta a îndeplinit-o la momentul introducerii acţiunii cât şi pe parcursul procesului până la momentul depunerii raportului de expertiză inclusiv.
Acest fapt, al pierderii calităţii de acţionar la societatea pârâtă justifica soluţia respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
Cât priveşte cererea de majorare a onorariului de expert, aceasta s-a apreciat ca neîntemeiată deoarece onorariul fixat prin încheierea din 25 aprilie 2006 nu a fost onorariu provizoriu iar cererea de majorare a onorariului s-a apreciat ca neîntemeiată în baza art. 213 alin. (2) C. proc. civ.
II. Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 195/ C din 13 septembrie 2007, a respins apelul promovat de către reclamantă.
Criticile apelantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi obligarea societăţii pârâte la plata onorariului de expert au fost înlăturate de instanţă cu motivarea că sentinţa apelată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceasta cuprinzând atât motivarea în fapt cât şi în drept şi că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi a prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 de vreme ce începând cu data de 30 octombrie 2006 cererea reclamantei rămânând fără obiect nu a mai existat interes din partea acesteia în exercitarea acţiunii în condiţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990.
III. În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi constatării efectuării raportului de expertiză şi obligării societăţii pârâte la plata onorariului de expert şi a celorlalte cheltuieli de judecată, pentru motivul prevăzut de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs recurenta invocă:
1. soluţionarea greşită a motivului de apel prin care a criticat nerespectarea de către sentinţă a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
2. aplicarea greşită a prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată deoarece cererea de efectuare a expertizei a fost admisă iar onorariul de expert a fost plătit de reclamantă iar nu de către pârâtă fapt ce o îndreptăţeşte la repetiţiunea acestuia.
Opinia Înaltei Curţi.
1. Cu privire la critica necenzurării sentinţei prin prisma prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că Decizia atacată motivează argumentat înlăturarea acesteia bazându-se tocmai pe dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., raportat la soluţia pronunţată de instanţa de fond şi pe care recurenta nu a criticat-o, aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
2. Reclamanta recurentă şi-a întemeiat acţiunea cu care a investit instanţa pe dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată în sensul că a solicitat desemnarea unui expert care să întocmească un raport având ca obiectiv analizarea operaţiunilor din gestiunea societăţii pârâte.
Deşi raportul de expertiză a fost efectuat, acesta nu a mai fost valorificat prin sentinţă deoarece reclamanta înstrăinându-şi toate acţiunile a pierdut calitatea de acţionar în cursul procesului, acţiunea fiind respinsă ca rămasă fără obiect.
În atare situaţie, de nefinalizare a procesului în sensul admiterii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată, reclamanta nu poate invoca acest text de lege, trunchiat cât priveşte sarcina suportării onorariului de expert, deoarece soluţia instanţei nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 136 din legea menţionată, ci a fost determinată de chiar atitudinea procesuală voluntară a reclamantei şi care echivalează procesual cu desistarea sa de acţiunea iniţial promovată.
IV. Intimata nu a depus întâmpinare la dosar ci a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat.
V. Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Braşov împotriva deciziei nr. 195/ C din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 752/2008. Comercial → |
|---|
