ICCJ. Decizia nr. 698/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 698/2008
Dosar nr. 2665/36/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 februarie 2003 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC A.S. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 917.129.956 lei din care 661.348.314 lei reprezentând redevenţa neachitată la termenele scadente, 225.781.643 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 7 februarie 2003 în baza contractului de concesiune din 21 decembrie 2000, constatându-se totodată rezilierea sus menţionatului contract conform pactului comisoriu de gradul III prevăzut la capitolul 5 art. 5.5. potrivit notificării din 19 decembrie 2002.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 21 decembrie 2000 a încheiat cu pârâta contract de concesiune pe o durată de 49 ani având ca obiect terenul agricol în suprafaţă de 287,73 ha situat în patrimoniul localităţii Ovidiu, judeţul Constanţa, însă pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 8742/COM din 16 decembrie 2004 a admis excepţia decăderii reclamantei A.D.S. Bucureşti din dreptul de a-şi completa cererea ca tardiv formulată şi pe fond s-a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) şi (2) pct. 2 cu referire la art. 134 C. proc. civ., întrucât cuantumul redevenţei pretinse a fost diminuat, iar cuantumul penalităţilor a fost majorat, ca urmare a recalculării acestora până la data de 4 iunie 2004, cererii de faţă îi sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., acest capăt de cerere fiind formulat cu mult după prima zi de înfăţişare.
În legătură cu fondul cauzei, instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 9.1 din contractul încheiat între părţi precum şi faptul că pârâta a semnat contractul cu obiecţiuni referitoare la nivelul redevenţei stabilite, solicitând diminuarea acesteia, avându-se în vedere şi concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a promovat reclamanta criticile făcând referire la faptul că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., fără a se fi reţinut culpa contractuală a pârâtei ce determina sancţiunea rezilierii contractului de concesiune greşit instanţa de fond a considerat intervenţia secetei ca fiind un caz de forţă majoră, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1083 C. civ., întrucât în speţă nu este îndeplinită cerinţa imprevizibilităţii producerii evenimentului, greşit s-a procedat la admiterea excepţiei tardivităţii cererii de majorare a câtimii obiectului acţiunii.
În apel după casare conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 245 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007, a admis apelul reclamantei a schimbat în tot sentinţa criticată în sensul că a admis acţiunea obligând pârâta la plata sumei de 64.778,43 ron contravaloare redevenţă neachitată, 42.634,19 ron penalităţi de întârziere calculate până la 4 iunie 2004 şi în continuare până la achitarea debitului şi 38.024.755 lei T.V.A.
De asemenea se constată reziliat contractul de concesiune.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că părţile au semnat contractul cu obiecţiuni şi s-au purtat negocieri pentru diminuarea redevenţei fără a se finaliza cu încheierea unui act adiţional situaţie ce nu poate afecta valabilitatea contractului.
În ce priveşte forţa majoră s-a apreciat că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 1082, art. 1083 C. civ., întrucât potrivit art. 9.1 din contract seceta în vară nefiind un eveniment imprevizibil şi de neînlăturat.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 iunie 2007, pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că intimata - reclamantă nu a procedat la diminuarea redevenţei, încălcând în acest fel art. 8 şi art. 17 din hotărârile din 5 aprilie 2001 şi din 17 iulie 2002 ale Consiliului de Administraţie al A.D.S. prin care s-a aprobat întocmirea de acte adiţionale pentru recalcularea redevenţei pentru fiecare categorie în parte.
S-a apreciat de către recurentă că în mod greşit instanţa de judecată a reţinut că seceta de vară chiar dacă este calamitate naturală nu este caz de forţă majoră faţă de actele de constatare a organelor competente şi de concluziile raportului de expertiză care a stabilit că nu a existat posibilitatea irigării culturilor agricole din cauze imputabile reclamantei - intimate A.V.A.S.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că potrivit art. 11.3 din contractul de concesiune, părţile au convenit că modificarea clauzelor se face de comun acord de către părţi, ori în speţă nu s-a încheiat act adiţional, iar pe de altă parte forţa majoră presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv şi absolut, iar posibilitatea de a prevedea producerea unui anumit eveniment se interpretează ca o culpă a debitorului, întrucât deşi putea nu a prevăzut că acel eveniment se va produce.
Recursul este fondat.
La data de 21 decembrie 2000 părţile au perfectat contractul de concesiune având ca obiect terenul agricol în suprafaţă de 287,73 ha. Prin acelaşi contract părţile au stabilit în conţinutul art. 5.1 a se plăti redevenţele în patru tranşe, iar în conţinutul art. 5.4 s-a stipulat şi clauza penală pentru executarea cu întârziere a obligaţiei privind plata redevenţei.
În aprecierea lipsei culpei recurentei în nerespectarea obligaţiilor asumate, instanţa de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, în mod nejustificat înlăturat de către instanţa de apel.
Astfel, s-a reţinut că reclamanta - intimată a stabilit o redevenţă cu mult superioară în raport de clasa de calitate a terenului concesionat fiind constituit dintr-un sol de o calitate slabă, neirigabil fapt confirmat de hotărârile Consiliului de Administraţie al A.D.S.
Chiar dacă nu s-a încheiat un act adiţional prin care să se modifice cuantumul redevenţei, expertiza efectuată în cauză a reţinut în aprecierea cazului de forţă majoră şi calitatea terenului concesionat în speţă fiind incidente dispoziţiile cuprinse în art. 9.1 din contract.
Instanţa de apel a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 1083 C. civ. întrucât a ignorat faptul că recurenta a fost în faţa unei imprevizibilităţi cu caracter obiectiv şi absolut dovezile administrate stabilind că din pricina secetei prelungite culturile au fost compromise.
De asemenea recurenta a demonstrat imposibilitatea realizării programului de irigaţii, calamităţile intervenite neputând fi înlăturate prin acţiunile de pregătire a terenului, însămânţare, întreţinere.
Faţă de cele arătate rezultă că instanţa de apel atunci când a pronunţat hotărârea a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. cu referire la art. 1020 şi cu aplicarea art. 1082 şi art. 1083 C. civ. astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 33 COM din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 8742/COM din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 701/2008. Comercial → |
|---|
