ICCJ. Decizia nr. 753/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 753/2008
Dosar nr. 1496/108/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1885 din 256 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U. SRL Arad împotriva pârâtei SC I. SA Arad, acţiune ce a avut ca obiect plata sumei de 32.462 euro în echivalent lei la cursul zilei din data plăţii, reprezentând chirie plătită în plus pentru perioada 19 ianuarie 2000 – 19 ianuarie 2007 pentru spaţiul deţinut în baza contractului de închiriere încheiat între părţi la 13 decembrie 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a procedat la interpretarea contractului de închiriere încheiat între părţi, considerând că intenţia acestora – la semnarea contractului – a fost de a se închiria spaţiul la vedere, prin determinare la faţa locului, contra unei chirii globale de 2.000 euro/lună, sumă ce include şi T.V.A.
S-a reţinut că menţiunea cu privire la suprafaţa spaţiului nu are legătură cu valoarea chiriei, fiind doar un element de individualizare a acestuia alături de celelalte date din cartea funciară, iar raportarea ulterioară a chiriei la unitatea de suprafaţă fără a se indica în actul adiţional la contract care este suprafaţa dovedeşte faptul că, şi noile condiţii reclamanta a apreciat că această închiriere îi profită.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că scopul urmărit de reclamantă la încheierea contractului şi a actului adiţional a fost de a obţine folosinţa spaţiului individualizat faptic contra sumei de bani acceptată drept chirie, nesuferind niciun prejudiciu din faptul că în contract este trecută o suprafaţă care înmulţită cu chiria pe unitatea de măsură dă altă sumă decât cea plătită efectiv. Mai mult, s-a avut în vedere şi situaţia că reclamanta a acceptat plata facturilor emise de pârât, folosind spaţiul şi după data de 31 ianuarie 2006 dată la care expira contractul.
Prima instanţă a reţinut şi culpa pârâtului care nu a verificat (măsurat) spaţiul închiriat la preluare dar şi buna credinţă a pârâtei care a încheiat contractul, prezentând faptic obiectul închiriat.
Prin Decizia nr. 281 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a respins ca tardivă cererea de repunere în termenul de apel formulată de reclamanta - apelantă SC U. SRL Arad şi s-a respins apelul declarat de aceasta, împotriva sentinţei, ca tardiv.
În considerentele deciziei s-a reţinut şi s-a motivat că adresa indicată de reclamantă în acţiunea introductivă a fost cea din Arad, unde s-a şi dispus citarea, adresă ce a fost menţionată de parte şi în precizarea la acţiune, în cererea de repunere în termen, precum şi în notele de şedinţă.
S-a constatat că aceeaşi adresă este înscrisă şi în cererea de apel motiv pentru care s-a reţinut, realizarea corectă a comunicării sentinţei la această adresă mai ales că partea nu procedat în conformitate cu prevederile art. 98 C. proc. civ. în situaţia în care ar fi intervenit modificări în legătură cu sediul său.
De asemenea, instanţa apelului având în vedere prevederile art. 921 C. proc. civ. ce reglementează procedura comunicării actelor de procedură în cazul persoanelor juridice, precum şi termenul de apel de 15 zile ce se calculează de la comunicarea hotărârii a constatat că ultima zi în care putea fi promovată calea de atac, a fost 10 august 2007, iar cererea de apel a fost depusă cu depăşirea termenului, respectiv la 27 august 2007.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta SC U. SRL Arad care a invocat nelegalitatea acesteia în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând ca, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. să se dispună în principal – repunerea în termenul de apel şi casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar – modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 32.462 euro plătibilă în lei la cursul zilei din data plăţii.
În dezvoltarea motivelor invocate, recurenta arată următoarele:
- Instanţa apelului nu a avut în vedere că sentinţa civilă nu a fost comunicată în conformitate cu prevederile art. 921 alin. (1) C. proc. civ., ci prin afişare deşi societatea nu mai avea sediul la adresa respectivă din 6 martie 2007, aşa cum rezultă din actele eliberate de O.R.C. Arad.
- Consideră că, pe fondul cauzei, acţiunea sa este fondată, şi că instanţele anterioare nu au ţinut seama că măsurarea efectivă a spaţiului a avut loc abia la data de 10 ianuarie 2002, când au fost prezenţi reprezentanţii ambelor părţi şi când s-a constatat că spaţiul efectiv folosit a fost de 570 mp în loc de 1.004 mp cât era înscris în contract.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Conform art. 921 comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acestora.
Aceste prevederi consacră două excepţii de la regula potrivit căreia este interzisă comunicarea actelor de procedură prin afişare – în cazul persoanelor juridice – şi anume, în situaţia în care refuză primirea şi în cea care înmânarea actului nu este posibilă ca urmare a lipsei oricărei persoane de la sediul societăţii.
În cauză, aceste prevederi au fost aplicate corect în situaţia în care hotărârea primei instanţe a fost afişată ca urmare a lipsei oricărei persoane la sediul reclamantei.
Cu privire a sediu se constată că prin acţiunea introductivă, precizarea la acţiune din 15 mai 2007, cererea de apel reclamanta şi-a indicat în mod constant sediul ca fiind în Arad, acolo unde, de altfel, i-a fost comunicată sentinţa instanţei de fond.
Or, în situaţia în care reclamanta şi-ar fi schimbat sediul avea obligaţia ca, în conformitate cu prevederile art. 98 C. proc. civ. - sub sancţiunea neluării în seamă - să aducă la cunoştinţa instanţei şi părţii potrivnice această situaţie în scris.
Cum reclamanta nu s-a conformat acestor prevederi Înalta Curte constată că susţinerile acesteia relevă de fapt culpa sa nefiind susceptibile de a fi considerate argumente care să atragă admiterea recursului.
În baza considerentelor expuse urmează a se respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu consecinţa menţinerii ca legală a deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U. SRL Arad împotriva deciziei nr. 281/A/COM din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 789/2008. Comercial → |
|---|
