ICCJ. Decizia nr. 94/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 94/2008
Dosar nr. 2738/44/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1969/C+C/2003 reclamanta A.D.S. Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta SC V.P. SA Panciu pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 2.761.123.059,31 lei vechi pentru terenul său exploatat în anul 2000 fără contract.
Prin întâmpinare pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 1134 din 23 iulie 2002 definitivă şi irevocabilă pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1511/C+C/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 670 din 2 iunie 2004, Tribunalul Vrancea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi în consecinţă a respins acţiunea în pretenţii a reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, care, într-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 13/ A din 13 februarie 2007, a schimbat în parte sentinţa tribunalului numai în privinţa temeiului avut în vedere la respingerea acţiunii, în sensul respingerii, ca nefondată, a acţiunii reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în condiţiile inexistenţei între cele două părţi a unui contract de concesiune valid, reclamanta nu este îndreptăţită la primirea contravalorii folosinţei terenului, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat în cauză că folosirea de către pârâtă a terenului în litigiu ar fi impietat asupra perfectării cu alte persoane a unui contract de concesiune profitabil.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate şi procedându-se la soluţionarea fondului cauzei, admiterea acţiunii A.D.S. pentru suma de 1.404.934.094 lei vechi reprezentând contravaloarea folosinţei terenului agricol proprietate a statului exploatat fără contract în anul 2000, sumă reactualizată la momentul plăţii efective.
Criticile din recurs au vizat următoarele aspecte:
- potrivit dispoziţiilor speciale cuprinse în OUG nr. 198/1999, A.D.S. a primit atribuţii privind punerea în aplicare a legilor de fond funciar. Întrucât SC V.P. SA a exploatat terenul A.D.S. fără a efectua nici o plată s-a prejudiciat în mod direct bugetul statului, iar prin hotărârea recurată nu s-a sancţionat îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtei;
- în timpul exploatării terenului, pârâta cunoştea că aceasta era proprietatea A.D.S. A înfiinţat culturi pe 2035 ha în mod abuziv, dar a refuzat semnarea contractului de concesiune invocând existenţa unor condiţii economice nefavorabile;
- nu s-a ţinut seama de calculul diminuat şi exact al pretenţiilor reclamantei raportat la timpul cât pârâta a exploatat acest teren respectiv perioada cuprinsă între 1 martie 2000 – 31 decembrie 2000 şi prin hotărârea sa instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la suma ce se cuvenea reclamantei care a depus înscrisuri doveditoare.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivele sale de recurs, reclamanta A.D.S. nu a demonstrat că prin hotărârea sa instanţa de apel ar fi pronunţat o hotărâre sancţionabilă pentru considerentele avute în vedere în textul din legea procedurală evocat mai sus.
Respingându-se, ca nefondat, apelul reclamantei s-a avut în vedere că nu s-au întrunit condiţiile angajării răspunderii civile pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, nici ale răspunderii contractuale sau ale răspunderii civile delictuale.
Instanţa de apel a reţinut corect că, întrucât raporturile juridice dintre părţi nu au o natură contractuală în condiţiile în care între părţile în proces nu s-a încheiat un contract de concesiune, se impune numai verificarea întrunirii cumulative a cerinţelor pentru intentarea unei acţiuni de restituire.
A.D.S. s-a înfiinţat ca instituţie de interes public prin Legea nr. 268/2001, instituţie cu caracter financiar şi comercial, finanţată din surse extrabugetare, având ca atribuţii gestionarea patrimoniului de stat al cărui proprietar mandatat este, astfel încât şi din această perspectivă respingerea ca nefondată a unei acţiuni în pretenţii referitoare la o dată anterioară Legii nr. 268/2001, este singura soluţie corectă ce putea fi adoptată de instanţa de recurs.
În aceste împrejurări recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge, iar prin aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurenta căzută în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 13/ A din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC V.P. SA Panciu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 95/2008. Comercial → |
|---|
