ICCJ. Decizia nr. 858/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 858/2008
Dosar nr.6921/1/2007
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 380 pronunţată la data de 4 mai 2005 de către Tribunalul Comercial Mureş, s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune invocată de către pârâtul C.L. TÂRGU MUREŞ şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ pentru plata contravalorii facturilor emise în perioada 1995 - 1998 şi a penalităţilor de întârziere.
Sentinţa a fost confirmată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, care prin Decizia nr. 54 din 30 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ.
Prin Decizia nr. 3400 din data de 3 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de către reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ împotriva deciziei nr. 54/ A din 30 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
La data de 19 iulie 2007, reclamanta SC M.T.S.C. SRL a înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureş o cerere prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 7.945,425 RON, achitată conform chitanţei nr. 4595137 seria MSVRB la data de 15 septembrie 2005 la C.M. Târgu Mureş, pentru a fi depusă în dosarul nr. 2573/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru urmare celor dispuse de către Curtea de Apel Târgu Mureş, care a solicitat timbrarea cererii de apel într-un cuantum ce reprezintă ½ din taxa de timbru achitată la fond, fiind vorba de o acţiune în pretenţii. Arată că instanţa de fond a soluţionat cauza în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă, fără a intra în cercetarea fondului, în consecinţă datora o taxă judiciară de timbru fixă. Susţine că această chestiune a fost invocată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea de şedinţă din data de 2 iunie 2006.
În consecinţă a solicitat, să se constate că s-a plătit mai mult decât cuantumul legal, iar în baza dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Normele metodologice solicită avizarea cererii de restituire pentru a fi transmisă beneficiarului plăţii.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea nr. 2A/ CA din data de 27 februarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea pentru restituirea taxei de timbru, formulată de reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ prin administrator M.T.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că prin încheierea pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 iunie 2006, nu s-a dispus cu privire la stabilirea eronată a taxei judiciare de timbru. Pe de altă parte, instanţa arată că nu este ţinută de aprecierile magistratului asistent cuprinse în practicaua unei încheieri, prin intermediul referatului cauzei, aceasta neputând avea caracter obligatoriu sau execuţional. S-a reţinut că petentul avea la îndemână procedura instituită de art. 23 din Legea nr. 146/1997, însă în condiţiile în care petentul nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru, înseamnă că a achiesat la soluţia instanţei.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel M.T., în calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă a arătat că neobservarea formelor legale, în speţă a taxei de timbru datorată, este motiv de nulitate a dispoziţiei în acest sens.
Prin încheierea de dezbateri din data de 8 februarie 2008, Înalta Curte a calificat calea de atac promovată împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel, fiind recurs şi nu apel.
Prin întâmpinare intimatul C.L. Târgu Mureş a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată.
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul lega.
c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legal.
d) când, în procesul de divorţ părţile au renunţat la judecată ori s-au împăca.
e) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Alin. (4) al aceluiaşi articol, dispune în sensul că cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acţiunea sau cererea.
Art. 30 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997 prevede că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie numai în cazurile prevăzute de lege.
În speţă, recurenta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ a fost citată pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2005, de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 7945,4216 RON şi 1,5 RON timbru judiciar.
Prin înscrisul existent la fila 20 a dosarului de apel, apelanta a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru, în cuantumul solicitat de către instanţă.
Taxele judiciare de timbru datorate în litigii deduse judecăţii se stabilesc de către instanţa judecătorească, iar împotriva modului de stabilire a acestora, se poate formula cerere de reexaminare în condiţiile legi.
Chiar dacă recurentul a achitat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de către instanţa de apel, iar împotriva modului de calcul al taxei nu a utilizat procedura specială prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, aceasta nu înlătură dreptul părţii de a solicita restituirea, în cazul în care suma nu este datorată.
Or, sub acest aspect dezlegarea instanţei are caracter formal, întrucât a reţinut că petentul avea la îndemână procedura prevăzută de art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, fără însă să examineze dacă suma stabilită de către instanţă, reprezentând taxă judiciară de timbru este datorată sau nu, în raport de modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată.
Într-o altă ordine de idei, instanţa este în eroare atunci când reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din 2 iunie 2006, existentă la dosarul nr. 105/1/2006 ar fi stabilit că taxa ar fi fost calculată greşit, pentru că s-a referit la taxa de timbru din recurs şi nu la taxa de timbru stabilită în apel.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 314 coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea Curţii de Apel Târgu Mureş şi va trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de petentul M.T. în calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREŞ împotriva încheierii nr. 2A/ CA din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 94/2008. Comercial → |
|---|
