ICCJ. Decizia nr. 752/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 752/2008
Dosar nr. 472/252/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 993 din 25 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC T.M. SRL LUGOJ împotriva pârâtei SC P.C.R. SRL FĂGET.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă că, între SC P. SRL, antecesoarea reclamantei, în calitate de proprietar al imobilului situat în Lugoj, şi pârâta SC P.C.R. SRL s-a încheiat un contract de închiriere nr. 797 din 23 noiembrie 2005, cu începere de la 15 noiembrie 2005 până la 15 noiembrie 2007, cu posibilitatea prelungirii acestuia la cererea chiriaşului depusă cu 30 de zile înainte de expirarea contractului.
Ulterior, încheierii acestui contract, respectiv la data de 6 octombrie 2006, imobilul închiriat a fost înstrăinat de către SC P. SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5125, reclamantei SC T.M. SRL.
S-a reţinut că în contractul de închiriere nu a fost inserată clauza desfiinţării contractului în caz de vânzare, situaţie în care actualul proprietar avea obligaţia legală de a respecta contractul de închiriere încheiat cu pârâta, în temeiul art. 1441 C. civ.
De asemenea, tribunalul a respins susţinerea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata chiriei restante, întrucât a format obiectul unui alt dosar ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 776 din 20 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Lugoj.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel.
Prin Decizia nr. 181/ A din 17 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a admis apelul şi, în consecinţă s-a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Lugoj, proprietatea reclamantei. A fost obligată pârâta la plata sumei de 15,6 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Curtea de apel a apreciat că prima instanţă a interpretat eronat dispoziţiile art. 1441 C. civ., în sensul că reclamanta nu era obligată să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare deoarece contractul de închiriere a fost încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată fără dată certă; or, în această situaţie, reclamantei, în calitate de proprietară a imobilului ce a format obiectul contractului de închiriere, trebuia să i se asigure protecţia atributelor dreptului de proprietate, conform art. 480 C. civ.
În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs.
Recurenta critică soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate în sensul că dispoziţiile art. 1441 C. civ., nu sunt aplicabile societăţilor comerciale, ci numai pentru persoanele fizice; astfel că instanţa a extins eronat textul de lege invocat, în opinia acesteia, pentru încheierea contractelor societăţilor comerciale nefiind nevoie de intervenţia notarului public, plata impozitelor şi taxelor cuvenite, fiind suficiente.
Recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 1441 C. civ., „dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, cu condiţia să fi fost încheiată prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă (art. 1182 C. civ.), afară de cazul când desfacerea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.
Din examinarea textului de lege evocat rezultă că, în lipsă de stipulaţie contrară, contractul de locaţiune cu dată certă anterioară vânzării-cumpărării cu dată certă produc efecte şi este opozabil terţului dobânditor în condiţiile în care a fost încheiat şi fără modificările care nu sunt constatate prin înscris cu dată certă.
Prin urmare, vânzarea este o cauză de încetare a locaţiunii numai dacă contractul s-a încheiat verbal ori prin înscris sub semnătură privată fără dată certă.
În cauză, contractul de închiriere a fost încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, semnătură privată fără dată certă, aşa încât reclamanta, în calitate de cumpărătoare a imobilului dat în locaţiune pârâtei înainte de vânzare, nu era obligată să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, cum corect au reţinut celelalte instanţe.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei că reglementările Codului civil referitor la locaţiune se aplică numai pentru persoanele fizice, vor fi înlăturate, întrucât, atât pentru persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun reglementat de codul civil, reprezentând regula.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.C.R. SRL FĂGET împotriva deciziei nr. 181/ A din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 788/2008. Comercial → |
|---|
